134 de ani de la nașterea Arethiei Tătărescu

 
Începuturile unui destin exemplar

S-a născut la București, în ziua de 16 septembrie 1889, în familia boierului argeșean Gheorghe Piteșteanu. Din nefericire, a rămas orfană de mică și, împreună cu cei doi frați, Gheorghe și Alexandru, a fost crescută de o bunică. Aceasta și-a folosit resursele financiare pentru a le oferi celor trei copii educația cea mai potrivită. Astfel, au plecat toți patru în Belgia, unde Arethia a urmat școala primară, studiile secundare și apoi Conservatorul Regal din Bruxelles, secția de muzică. Fratele Gheorghe a făcut studii de agricultură tot în Belgia, iar Alexandru, celălalt frate, a studiat dreptul și filosofia la Paris. 
Fiica Arethiei, Sanda Tătărescu-Negropontes, mărturisea că, deși a studiat muzica, pasiunea mamei sale era pictura și tot ceea ce ținea de artă. Această iubire pentru frumos a călăuzit-o întreaga viață, cu un instinct sigur către valorile perene: „Mama avea prin ea însăși un har, un dar de la Dumnezeu de a vedea frumosul. Îi plăcea cadrul frumos, îi plăcea să trăiască în această atmosferă”.
După cum s-a mai precizat în numeroasele articole, cărți, emisiuni dedicate Arethiei Tătărescu și activității sale neobosite în domeniul social și cultural al Gorjului și al țării, documente referitoare la copilăria și tinerețea sa nu mai există, acestea fiind distruse în deceniul șase al secolului trecut de către Securitate, odată cu arestarea soților Tătărescu și a rudelor lor. 
Soarta a hotărât pentru Arethia Piteșteanu ca, o dată cu începerea războiului în Europa (Primul Război Mondial – n.a.), bunica sa să prefere să se întoarcă în țară și să locuiască o vreme la o pensiune din Tismana, împreună cu cei trei nepoți. Acolo l-a cunoscut pe tânărul sublocotenent Gheorghe Tătărescu, cu care s-a și căsătorit în același an, 1916. Acesta a trebuit să plece pe front, dar nici Arethia nu a rămas departe de evenimente. Fire neobosită, ea s-a alăturat mișcării de cercetași, unde a devenit comandanta pe țară a fetelor din organizație. 
Încheierea războiului le-a permis celor doi tineri să își reia viața de familie, bazată pe iubire, admirație și respect, iar Arethiei să se ocupe de ceea ce o atrăgea mai mult: arta, cusăturile și țesăturile populare, cauzele sociale.

Dragostea pentru istorie, arta tradițională și respectarea moralei creștine 

Despre inițiativele sale extraordinare și pentru contribuția pe care a avut-o la dezvoltarea socială și culturală a Târgu Jiului și Gorjului, județul natal al soțului său, stau mărturie numeroase articole care i-au fost dedicate în presa vremii, cu deosebire în ziarul „Gorjanul”, un săptămânal de mare circulație în perioada 1924-1945. Mergând pe urmele pașilor Marii Doamne a Gorjului, Arethia Tătărescu, am considerat de interes faptul că o serie de evenimente deosebite pe care aceasta le-a patronat s-au desfășurat chiar în septembrie, luna sa de naștere. 
Astfel, la data de 5 septembrie 1926 se inaugura sediul Muzeului Gorjului de pe Digul Jiului, clădire deosebit de necesară județului, având în vedere că vechile colecții istorice zăceau îngrămădite în două săli ale Liceului „Tudor Vladimirescu” din oraș. În 10 august 1926 Arethia Tătărescu se adresează directorului liceului „cu o scrisoare lămuritoare, prin care lua asupra sa întreaga responsabilitate ce decurgea dintr-un asemenea demers” și prin care solicita să i se predea „obiectele ce ne-ar interesa și care au mai rămas din acel muzeu pentru a le putea expune și supune examinării și clasării ce se va face de către D. Tzigara Samurcaș, inspectorul muzeelor Țării care va sosi în curând în orașul nostru. Inaugurarea muzeului va avea loc în ziua de 5 septembrie a.c. De obiectele predate se va încheia Proces-verbal în dublu exemplar, unul rămânând în arhiva noastră, altul în arhiva muzeului. / Președinte, ss/ Aretia Tătărescu”. Scrisoarea poartă și rezoluția directorului liceului: „Aprobat mutarea muzeului prin proces verbal, 13 august 1926, ss/ Archir Iancu”. Iată că înființarea acestui local ce urma să găzduiască Muzeul Gorjului era un eveniment care stârnea interes la cel mai înalt nivel.
La etajul clădirii funcționa și o sală destinată expunerii covoarelor pe care fetele și femeile gorjence le realizau în atelierul Ligii. Despre acest atelier am aflat detalii tot din documente de arhivă. Dacă la început războaiele de țesut au fost amplasate în spații mai puțin adecvate („o modestă cameră din localul în care azi este Poliția orașului. Acolo, de la lumina slabă a unei lămpi cu gaz, din sulul unui gherghef primitiv, a eșit minunăția primelor scoarțe românești, copii fidele dupe petecele din vechile chilimuri”), după construirea Școlii primare mixte (astăzi, Școala Gimnazială „Alexandru Ștefulescu” – n.a.), la care Liga Femeilor Gojene contribuise substanțial, atelierului i-au fost repartizate două săli de clasă pentru a-și desfășura activitatea. 
În anul 1936, prin adresa nr. 47 din 26 mai, Arethia Tătărescu solicită Consiliului comunal alocarea definitivă a celor două săli de clasă, care nu erau folosite pentru cursuri. În motivare, președinta Ligii Femeilor Române, Secția Gorj, arată că organizația „a învățat și a dat putință la peste cinci sute fete sărace din orașul nostru să-și câștige în mod onorabil existența, cari dacă n-ar fi fost liga cine știe ce soartă ar fi avut”.
Un alt demers important al Ligii Femeilor Gorjene a fost refacerea caselor memoriale a două personaje importante din istoria Gorjului: slugerul Tudor Vladimirescu și eroina de la Jiu, Ecaterina Toderoiu. Pe 21 septembrie 1934, organizația condusă de Arethia Tătărescu cumpără resturile casei lui Tudor Vladimirescu, pentru a o reface și a o transforma într-un loc de pelerinaj și omagiu adus eroului din Vladimir. Doi ani mai târziu, în august 1936, Arethia și Gheorghe Tătărescu fac o vizită la Vladimir, pentru a verifica stadiul în care se afla casa memorială, în vederea inaugurării sale în toamna aceluiași an.
La data de 8 septembrie 1935, la Târgu Jiu, în cadrul unei manifestări grandioase, are loc dezvelirea Monumentului Ecaterinei Teodoroiu din Piața orașului. Mausoleul fusese realizat de către Milița Petrașcu, fostă elevă a lui Brâncuși în atelierul sculptorului de la Paris. Materialul folosit era marmură de Siria, iar pe fiecare din cele patru laturi ale operei de artă sunt reprezentate scene din viața Eroinei de la Jiu. Monumentul adăpostește rămășițele pământești ale Ecaterinei Teodoroiu, căzută în luptele de pe Valea Zăbrăuciorului din județul Putna, astăzi Vrancea. După jertfa eroică de pe frontul de la Mărășești, din data de 22 august 1917, aceasta a fost înmormântată în zona de război, iar patru ani mai târziu, la 9 iunie 1921, trupul i-a fost deshumat și adus la Târgu Jiu, pentru a fi înmormântat în fața Bisericii Catedrale și a Primăriei orașului, în cadrul manifestărilor organizate cu ocazia Centenarului Revoluției lui Tudor Vladimirescu. 
La inițiativa Arethiei Tătărescu, Liga Națională a Femeilor din Gorj (Liga Femeilor Gorjene) a susținut toate cheltuielile generate de ridicarea acestui monument. La inaugurare au fost prezenți: suveranul Carol al II-lea, comandantul și mareșalul Palatului, primul-ministru Gheorghe Tătărescu, mai mulți membri ai Guvernului, printre care și ministrul de Externe, Nicolae Titulescu, episcopul Vartolomeu al Râmnicului, oficialitățile locale, primarul, prefectul județului, deputați, parlamentari și primari din județele Olteniei, împreună cu peste 40 de mii de participanți de toate categoriile.  
Dimensiunea creștină a vieții familiei Tătărescu a fost dovedită prin fiecare activitate în slujba comunității, dar cu deosebire prin grija pe care au arătat-o oamenilor simpli, fără știință de carte și, uneori, fără repere morale. Anul 1936 a însemnat, pentru Gheorghe și Arethia Tătărescu, trecerea în „rânduiala creștină a căsătoriei” a sute de cupluri de țărani care trăiau în concubinaj. Astfel, în ziua de 27 septembrie 1936, „pe minunatul platou din fața conacului d-lui George Tătărescu s-a săvârșit – cu rară solemnitate, - căsătoria religioasă a peste 300 perechi săteni din 15 comune de pe albia de jos a Jiului, care trăiau în concubinaj de ani de zile, - mulți dintre ei de zeci de ani chiar”. Cununia a fost oficiată de preoții comunelor respective, iar nași au fost Arethia Tătărescu cu cei doi copii, Sanda și Tudor, împreună cu dr. Nicolae Hasnaș. Gheorghe Tătărescu nu a putut participa, deoarece a fost obligat să meargă la Iași, la un alt eveniment important. Trebuie spus că organizatorii se așteptau la doar 162 perechi de săteni, așa cum fusese anunțat în ziar: „D-na Arethia Gh. Tătărescu a pornit această acțiune pentru stăvilirea acestei situații dăunătoare ordinei sociale, determinând pe concubini să se căsătorească civil și religios, pentru a intra în rândurile creștinești, iar cei ce au copii nelegitimi să-i legitimeze”. 
Grija principală a Arethiei Tătărescu o reprezentau copiii și văduvele care, rămânând singure, nu mai beneficiau de niciun drept. Le cunoștea situația precară și cunoștea și poziția bastarzilor născuți din astfel de legături nelegitime. Astfel de acțiuni s-au mai desfășurat la Peșteana, la Hurezani, pe Valea Amaradiei. Cu acea ocazie, doamna Tătărescu și-a arătat speranța că în scurt timp îi va determina „pe toți concubinii din județul nostru la săvârșirea actului cununiei, punându-i astfel nu numai pe ei în rânduielile creștinești, dar făcând ca mii de copii bastarzi să-și afle recunoașterea legală a părinților lor”

Distinsă cu „Cetățenia de onoare a orașului Târgu-Jiu” 

Drept omagiu și mulțumire pentru extraordinarele servicii pe care Arethia Tătărescu le adusese comunității gorjene (considerate astfel chiar înainte de a se ridica aici, la Târgu Jiu, marea capodoperă brâncușiană – Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”), în data de 13 septembrie 1936, i se decernează titlul de Cetățean de Onoare al orașului Târgu Jiu. 
Făcând abstracție de trimiterea politică pe care primarul Șerban Frumușanu a făcut-o la soțul Arethiei, pe atunci președinte al Consiliului de miniștri, putem spune fără nicio ezitare că tot ce s-a spus în luările de cuvânt ale personalităților care au omagiat-o, a fost doar urmarea activităților desfășurate de această distinsă doamnă a Gorjului interbelic. Frumoasa festivitate s-a desfășurat în amfiteatrul Liceului „Tudor Vladimirescu”, unde Arethia a venit însoțită de mama sa și de cei doi copii, Sanda și Tudor. O fotografie deosebită de la finalul evenimentului a apărut în ziarul „Gorjanul” din 25 septembrie 1936. 
Enumerarea câtorva dintre vorbitorii care au omagiat-o cu acest prilej ne dă măsura aprecierii de care se bucura Arethia Tătărescu printre conjudețenii săi: dr. Nicolae Hasnaș, deputat și președinte al Asociației Medicilor din Gorj, Constantin Bălănescu, senator și fost primar, Theodor Gâlcescu, directorul Liceului „Tudor Vladimirescu”, Emanoil Mihăileanu, directorul Liceului Comercial, Grigore Gr. Lupescu, președintele Asociației voluntarilor de război, Al. Crăciunescu, revizor școlar, Stelian Sterescu, profesor, Maria Dumitrescu-Bumbești, secretara Ligii Femeilor Române din Gorj, Șerban Frumușanu, primarul orașului. 
Modestă și cu un bun simț care îi echilibra orice pornire de mândrie, Arethia Tătărescu era mai degrabă stânjenită de elogiile care i se aduceau. Sunt calități pe care i le cunoșteau toți cei care s-au aflat în preajma sa. Se știe doar că a considerat întotdeauna că ar fi indecent să voteze pentru propriul soț și, cu atât mai mult, să facă politică. Din acest tipar nu a ieșit nici cuvântul său din data de 13 septembrie, în care a mulțumit tuturor celor prezenți: „Emoția ce mă stăpânește – a spus domniasa – îmi împiedică graiul. Vă mulțumesc cu recunoștință pentru atenția deosebită ce mi-ați arătat și pentru omagiile aduse muncii mele și vă făgăduiesc a desfășura și pe viitor aceeaș activitate, pentru binele și prosperitatea Gorjului”.
 Amintirea Arethiei Tătărescu și a faptelor sale deosebite, în slujba comunității gorjene, este vie prin înseși rezultatele muncii sale neobosite. Casele memoriale, cula de pe Digul Jiului, bisericile și mănăstirile la care a contribuit financiar și prin apelul direct la strângerea de fonduri, la care se adaugă operele de artă care au înnobilat Târgu Jiul sunt suficiente dovezi care o situează printre personalitățile cele mai importante ale acestui oraș. Fiind declarată „Cetățean de onoare al Târgu Jiului” în anul 1936, firesc ar fi să îi onorăm și mai mult numele, atribuindu-l unei străzi și dedicându-i o lucrare de artă reprezentativă. Cum busturile soților Gheorghe și Arethia Tătărescu, amplasate în urmă cu mai mulți ani în parcul din fața Școlii Gimnaziale „Alexandru Ștefulescu”, au fost mutate din motive care țin de lipsa avizelor legale, realizarea altor lucrări de artă care să-i onoreze este obligatorie, în acest oraș care le datorează atât de mult. 
Surse foto: Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, prof. Luminița Dădălău


Adina Andrițoiu
Președinta Ligii Femeilor Gorjene „Arethia Tătărescu”

 

Galerie foto




Vizualizări: 579

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste