Artist de excepție și polițist de profesie, născut ( 22 septembrie 1965) în Bumbești-Jiu, și-a bătut propriul pas, ca o defilare de decorații , ca o răzvrătire în scriitură, înscenându-și senzația de solemn pe ,, simeze prinse în chipuri”

Prins de eternitate în Gorj, încolțit de flăcările flămânde ale propriei singurătăți, Aurelian Șuță este ,, proprietarul de riscuri ”, ce adolescentin a populat spațiul creației satirice românești cu al propriei sale vieți.

A inaugurat spații lirice, legând note „blege” de ritmuri cardiace. A avut aventuri existențiale, a consumat „grame de suflet”, invadând iubiri pe care nu le-a vernisat niciodată. Muzicalitatea la el venea din impulsivitatea clipei, nu din nostalgia semnului. Muzicalitatea semnului l-a transformat în imn, imn sacerdotal vizual.

Am fost camarazi și am „luptat umăr la umăr”. Am fost vecini de veșnicie. Aveam și răni de culoare de la schija arginților, de pe epoleții costumelor de ceremonie.

El nu a ordonat, dar, derutant de original, a pus mâna pe codul penal și l-a supus unei metamorfoze , parodiind inclusiv starea de relaxare a infracțiunilor, ridicându-i până și cotidianului maximul pedepsei, la fileu.

 Inventator de sincerități a expus procese cu hotărâri ca prospect universal, desenând peisaje, în care melcii sunt sălbăticiți de domnișoare cu trup de dropii. 

 Și-a măcinat păcatele până la sânge, a memorat poemele lui Ion Canavoiu, Nicolae Dragoș, Alex Gregora, Ion Cepoi, Ioan Buda Țețu şi le-a dăruit destin de primăvară, în munții știrbi acoperiți de vacanțe.

Cardinal pentru generația sa, ȘAI şi-a ademenit muzele să calce strâmb, în rime, le-a caligrafiat și le-a făcut să ofteze solemn. Chiar are o ,, Colecție de iubire - 21 de Grame de Suflet ”, pe care soția i-o păstrează în borcane, pansate cu melodii de libertate, muncă și pace.

       Ca „artist printre polițiști” a stat și „drepți” cu pușca la tâmpla luminii, înțelegând suprarealismul părăsirilor de garnizoană. Uniforma lui încă mai știe veșnicia parfumului decorație de onoare și invidia trupeților din vitrinele de război. Teoretic, și astăzi, raportul păstrează emoţia formei „accidentale” din trecut.

 A ridicat albastrul florilor de nu-mă-uita de la locul faptei, și, chiar a ambalat foșnetul mătăsii. Și astăzi, în camera de corpuri delicte, se mai simte orgoliul etichetelor cu idealuri și pasiuni. Un proces-verbal înfoiat, de răsucirea universală a limbajului, stă lipit de o planşă de convenție estetică.

În planul creaţiei a jonglat cu teme(ri)le cotidiene ca iubirea, codul penal, mediul, actorul, poezia, cartea, melcul, partea, portretul, polițistul, politicianul, medicul, pandemia s.m.d., realizând viziuni ale propriei geografii interioare, un spectacol social-politic care a ținut în frâu nostalgia din libertatea lui sufletească.

  Anul trecut a vernisat „80 de satire grafice de pandemie”, inventând viziuni „Medicale  (Despre Doctori)”, iar în demersul său premonițional a avut curajul să scrie că este „indicat să ai la căpătâi un doctor...da` ș`un popă ! Că nu se știe !!!”

Anul trecut a atins o stea. Sau s-a închis în ea ?

Florin Preda-Dochinoiu (autor)

P.S. Se zvoneşte că are legitimație de înger, încă mai face portrete robot şi-n timpul lui liber face instrucție (pe hârtie) cu sfinții bine-văzuți. Are protecția lui Brâncuși și atelier în litera unei cărți. Dacă nu găsiți să-l citiți, vă rog să priviți! 

Priviți deasupra! Norii aceia plimbați, chiar de ȘAI au fost schițați!

Galerie foto