Am participat, în această seară, la un eveniment Club Afaceri Craiova, unde a vorbit Cristian Sima, într-o sală plină de oameni interesați de economie, tehnologie și felul în care se schimbă lumea în care trăim. Discuția a mers mult dincolo de piețele financiare sau investiții, a atins felul în care se formează generațiile următoare și ce înseamnă, de fapt, educația într-un context în care regulile se rescriu rapid. 

Unul dintre lucrurile care mi-a rămas în minte a fost ideea legată de educația financiară. Spusă fără ornament, aproape tăios. Trenul acesta a fost pierdut în școli de mult timp. Nu ca o sentință, ci ca o constatare. Copiii ies din sistem fără un minim de repere despre bani, risc, decizie economică personală. Iar lipsa asta se vede mai târziu, în felul în care oamenii iau decizii. Uneori întâmplător, alteori complet emoțional.

Tot în contextul educației, discuția a alunecat firesc spre altă temă. Inteligența artificială. Dacă în cazul educației financiare întârzierea e deja vizibilă, în cazul AI-ului lucrurile ar mai putea fi salvate. A apărut ideea că, măcar acum, există șansa unei corecții. Nu prin cursuri rigide sau programe încărcate, ci prin înțelegerea timpurie a instrumentelor care deja schimbă modul de lucru, de învățare, de comunicare. Este important ca cei care decid pentru sistemul de învățământ să intervină. Evident, nu se dorește. 

De asemenea, s-a insistat pe o nuanță importantă, mai puțin confortabilă pentru mulți părinți. Copilului trebuie să i se creeze condiții, nu trasee. Spațiu, acces, expunere la idei, dar fără control excesiv asupra direcției. Nu o formă de abandon, ci o retragere din tentația de a decide în locul lui.

„Dar de ce trebuie să îl direcționați pe fiul dumneavoastră?! Lăsați-l să aleagă”, a fost mesajul lui Cristian Sima. 

Bun!