La Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” din Craiova, „Dialog cu încredere”, organizat de Asociația Maxwell, a reușit ceea ce prea rar vedem în școlile noastre. Sau chiar deloc în anumite instituții de învățământ. A pus copiii în centrul conversației. Elevii au spus fără ezitare ce așteaptă de la adulți...profesor sau părinte. Răbdare, calm, încurajări și mai puține etichete. Simplu, clar și direct. Și totuși, pentru unii adulți, asta pare un lux greu de oferit. Mai ales dacă sunt profesori. 

Ca părinte, dar și ca jurnalist care scrie despre educație, am văzut cât de mult contează să oferim spațiu copiilor pentru a-și spune punctul de vedere. Cât de mult câștigă un profesor care ascultă...înainte să corecteze și cât de mult pierd cei care, fără să vrea, taie aripile celor mici prin reproșuri, comparații sau rigiditate. Acei profesori trebuie să înțeleagă faptul că autoritatea nu stă în frică, ci în respect și comunicare. Da, comunicare! 

Pe de altă parte, consider că rolul unui părinte nu este doar să supravegheze sau să corecteze. Este important să fim alături, să ascultăm și să sprijinim copilul în fiecare pas, chiar și atunci când greșește sau ezită. Și dacă suntem acolo pentru copil, clar vom fi prezenți și în relația copil-părinte-profesor. E musai să fim! 

Acest tip de întâlnire, „Dialog cu încredere”, ar trebui să devină regula, nu excepția. Fiecare școală ar câștiga enorm dacă ar organiza, periodic, cred eu, un astfel de dialog între elevi, părinți și cadre didactice. Nu e vorba doar de rezolvarea unor probleme, ci de crearea unui mediu în care copiii să învețe să încreadă, să vorbească și să încerce fără frică. Da, le tot punem etichete. Că na...generația aceasta! Da, sunt alte vremuri și e vremea noastră să ne ducem către această generație. Să învățăm cum să îi învățăm, după cum spune învățătoarea copilului meu. Și spune bine...deși ai crede că la experiența dumneai în învățământ nu prea mai are ce să învețe.  

Evenimentul de la „Mihai Viteazul” ne arată că se poate. Răbdarea, ascultarea și încurajarea nu sunt doar cuvinte frumoase, ci instrumente concrete pentru o relație copil-părinte-școală sănătoasă. Profesorii, părinții și comunitatea trebuie să înțeleagă un lucru simplu. Copiii nu au nevoie de etichete sau frică, au nevoie de sprijin și încredere. Și școlile care încep să asculte, cred eu, vor vedea roadele în fiecare zâmbet, fiecare reușită și fiecare vis al acestor copii.