Crucile de jurământ din copacii Gorjului, legământ al sufletului pentru cei morți

 

Tradiții vechi de sute de ani se păstrează încă în satele din partea estică şi sudică a judeţului Gorj, iar pe la porțile caselor, pe trunchiurile copacilor și la unele intersecții ale drumurilor poți vedea crucile de jurământ. Sunt confecționate din lemn, viu colorate, purtând pe ele semnele tradiţiei noastre olteneşti, chipul Mântuitorului și al Maicii Sale, aceste micuțe bijuterii populare merită văzute! Crucile de jurământ se întâlnesc în comunele Aninoasa, Logrești, Turburea, Hurezani, Plopşoru, Licurici, Vladimir şi nu numai. Bătrânii satelor spun că acestea sunt "casa sufletului", pentru că sufletul, după ce iese din trup, se "plimbă" prin locurile cunoscute vreme de 40 de zile, după care se ridică la cer. În umblarea sa vine şi se odihneşte la crucea de lemn, de jurământ. Acest obicei este unic în România, întâlnit doar în Gorj, tocmai de aceea în acest judeţ există şi un muzeu al crucilor la Măceșu-Târgu Cărbunești.

Moartea este momentul iminent al trecerii dincolo, „acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de moarte”. Iar acest moment este marcat printr-o serie de evenimente concrete și neschimbate de secole în comunele județului Gorj. Vorbim despre rituri arhaice, care au funcții duble și care nu sunt niciodată uitate. Din această categorie fac parte și crucile de jurământ care se fac în memoria celor morți! Crucile sunt făcute de câte un meșter popular, care a moștenit meșteșugul de la strămoșii săi. Crucile de jurământ se confecționează din lemn, care mai apoi este pictat. În fiecare comună din partea sudică și estică a județului Gorj se mai întâlnesc meșteri cruceri, la care sătenii apelează când le moare cineva din familie-fiecare având stilul său artistic. Pe ulițele din Licurici sau Vladimir le vezi adunate la un loc sau răsfirate pe marginea drumurilor gorjene, pe lângă ele, în vecinătate localnicii pun icoane cu sfinții ortodoxiei românești. Cei care nu au mai văzut atâtea cruci de lemn colorat la un loc, înșirate ca banii într-o salbă, se miră de fiecare dată! Crucile de jurământ reprezintă elemente inedite pentru trecătorii veniți din alte zone ale țării.

Case ale sufletului

Sătenii spun că acestea sunt crucile de jurământ sau „casa sufletului“ și că se pun pe marginea drumului sau în copaci. Se spune că sufletul, după ce iese din trup, „se plimbă“ prin locurile cunoscute vreme de 40 de zile, după care se înalță la cer, iar în umblarea sa vine și se odihnește la crucea de lemn, de jurământ. De aceea, bătrânii spun că ea este „casa sufletului“. Unele cruci sunt vopsite în albastru, culoarea cerului, altele au sfinți viu colorați, pictați cu pricepere, dar și câteva versuri-în funcție de zonă. Pe mai toate crucile se întâlneşte următoarea expresie: „Cruce pentru robul lui Dumnezeu“ sau „Se pomeneşte robul lui Dumnezeu“. Gorjenii cred că viața omului nu se sfârșește pe pământ. Asta îi învață și preoții la slujbă: sufletul omului este nemuritor. 

Au mai multe semnificații

În Aninoasa, Plopşoru, Turburea, Vladimir, Logrești sau Hurezani vezi sute de cruci prinse pe trupurile bătrâne ale copacilor sau la răscruce de drumuri, în mijlocul câmpiilor sau în apropierea apelor. Sătenii merg la 40 de zile de la decesul celui drag şi-i aşază, cu mult respect, o cruce de lemn la răscruce, pe marginea drumului, la fântână etc. Bătrânii satelor mai spun că fiecare om face cel puţin o dată în viaţă un jurământ, iar când preotul vine la şase săptămâni să sfinţească această cruce, fântâna, pomana cea mare de 40 de zile, spune şi o rugăciune de dezlegare de jurământ-aceasta ar fi o altă interpretare a semnificației crucilor de jurământ. „Aici, la Vladimir, la şase săptămâni de la moartea unui om, preotul vine să sfinţească crucea, o punte peste fântână şi peste masa cu bucatele care se dau de pomană. De obicei, mergem la Gilort în vale, unde slobozim crucea pentru cel pe care l-am pierdut. Sunt obiceiuri din moşi-strămoşi pe care noi le respectăm cu sfinţenie", povesteşte moş Gore. Crucile de jurământ sunt făcute întotdeauna din lemn. Pentru a le feri de intemperiile timpului, meşterul le aşază sub acoperiş de şindrilă sau tablă, în funcție de ce material are la dispoziție. Etnologii spun că scândurile din acoperişul crucii semnifică atât coborârea, cât şi înălţarea sufletului. „Aceste cruci de jurământ sau de pomenire se pun la 40 de zile de la moartea omului. Cele 40 de zile reprezintă timpul după care Mântuitorul Hristos s-a înălţat la cer după Înviere. Aşa, la fel cum S-a înălţat Domnul, se înalţă şi sufletele noastre. De aceea, unele cruci se pun în copaci, să fie mai sus, spre Dumnezeu şi Rai”, a povestit Anișoara din Hurezani. Etnologul Pompiliu a studiat semnificaţiile crucilor de diferite feluri: „Crucile de jurământ sunt făcute pentru iertarea păcatelor pe lumea cealaltă a celor decedaţi care au minţit pe parcursul vieţii sau au jurat strâmb. În comunele din sudul judeţului se mai întâlnesc şi alte tipuri de cruci. Există şi cruci de căpătâi, aşezate la mormântul mortului, dar există şi cruci de trecere, cruci aşezate lângă podeţe, sau ape, amintind faptul că pe acolo se află o trecere, având simboluri care mai de care mai interesante, în funcţie de specificul zonei, dar rolul lor este de spălare a păcatelor. Ar mai fi şi crucile de izvoare, care sunt aşezate, de obicei, în apropierea unei ape, unui râu, sau unei fântâni, amintind că acolo există o sursă de apă. Au mai multe semnificații“. 

Tradiții creștine

Aceste tradiţii ancestrale, puse în legătură cu ultima împărtăşanie primită, spălarea trupului celui adormit, înhumarea şi pomenirile până la 40 de zile, sunt păstrate cu sfinţenie de toţi gorjenii din aceste localităţi, transmiţându-se din generaţie în generaţie. „Crucea amintește supliciul lui Hristos, creștinismul adăugând crucii o valoare spirituală. Crucea semnifică mântuirea. Obiceiurile de la moartea unui creștin sunt rituri străvechi, tradiții pe care tăvălugul civilizației contemporane nu și-a pus amprenta, iar reamintirea lor este un pas necesar spre întoarcerea la valorile esențiale ale spiritului nostru”, a declarant părintele Dragomir Țicleanu, care a slujit cinci ani în Parohia Frasinu din comuna Vladimir.

Galerie foto





Vizualizări: 2,667

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste