CUVÂNT la praznicul: "ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI"

 

Între marile sărbători bisericeşti,numite praznice împărăteşti, întru cinstirea Mântuitorului Hristos şi a Fecioarei Maria, se numără şi cel de azi: Întâmpinarea Domnului, sărbătoare cunoscută şi sub numele popular de Strătenia.


Din cântările şi din citirile de la slujba de azi, ca şi din cele auzite din pericopele evangelice de la Utrenie şi Liturghie, am luat cunoştinţă despre cele istorisite în legătură cu Domnul Hristos, ca prunc şi cu Sfânta sa Maică, la împlinirea a 40 de zile de la naşterea lui Iisus, în Betleemul Iudeii.
Pentru o mai bună înţelegere a acestor fapte şi deci pentru un mai mare folos sufletesc al nostru, le vom rezuma în cele ce urmează.
De la naşterea minunată a Mântuitorului Hristos se împliniseră 40 de zile.
Potrivit celor scrise în legea lui Moise, la împlinirea a 40 de zile de la naşterea pruncului de parte bărbătească şi la împlinirea a 80 de zile pentru partea femeiască, mama trebuia să vină cu pruncul sau cu prunca la Templul din Ierusalim pentru curăţire, aducând atunci şi daniile de jertfă, care erau două turturele sau doi pui de porumbel din partea celor săraci.
Mai era scris în legea lui Moise, ca băiatul prim născut al maicii sale, să fie dăruit lui Dumnezeu, întru amintirea scăpării de la moarte a întâilor născuţi ai poporului evreu în Egipt, cu prilejul eliberării lui din robia lui Faraon. Iar când seminţia lui Levi ia sarcina îngrijirii de serviciul Domnului, fiecare întâi născut din celelate 11 seminţii evreeşti, trebuia să fie răscumpărat, plătind la Templu cinci siclii de argint (Ieşire 13,1-2 şi Numerii 18,15-16).
Acestor prevederi legale se supune şi Fecioara Maria, în ce priveşte curăţirea sa şi pentru răscumpărarea Fiului său, după cum spune Sfântul Evanghelist Luca: "Iar când s-au plinit zilele curățirii, după legea lui Moise,l-au adus pe Prunc în Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului (precum scrie în Legea Domnului, că toată partea bărbătească, întâiul născut, Sfânt Domnului se va chema şi să dea jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel Luca 2,22-24).
Deci, în sărbătoarea de azi se face pomenirea a două evenimente: unul, venirea Fecioarei Maria la Templul din Ierusalim pentru curăţenie şi altul pentru prezentarea pruncului Iisus înaintea Domnului şi răscumpărarea lui ca întâiul născut.
Acest eveniment ni-l reaminteşte Biserica şi în prea frumoasa cântare a Axionului de azi, când zice: "Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creştinilor: acoperă,apără şi păzeşte, pre cei ce nădăjduiesc întru tine. În lege, în umbră şi în scriptură vedem noi credincioşii, toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, sfint lui Dumnezeu este. Deci pe cuvântul cel mai înainte de veci, Fiului Tatălui celui fără de început, cel întâi născut din Maică, mai presus de fire, îl mărim".
Pilda Fecioarei Maria de împlinire a legii e un îndemn stăruitor pentru orice bun creştin de a respecta legile bisericeşti şi datinele străbune, ca şi legile Statului în care trăim, convinşi, că această respectare este pentru mîntuirea sufletelor noastre, ca şi pentru pace şi progres.
Tot astăzi se mai petrece încă ceva însemnat în legătură cu Mântuitorul, de unde şi serbarea aceasta îşi ia numele de : "Întâmpinarea Domnului".
Era atunci în Ierusalim un om, numit Simeon.El era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, adică venirea Mesiei şi Duhul Sfânt era asupra lui, care-i vestise, că nu va muri până ce va vedea pe unsul Domnului, adică pe Mântuitorul Hristos.
Credincios făgăduielii sfinte, bătrânul Simeon aştepta smerit împlinirea celor vestite lui.
Si iată că într-o zi, din îndemnul Duhului Sfânt, bătrânul vine la Templu, tocmai când pruncul Iisus era adus acolo de Fecioara Maria, potrivit rânduielilor legii.
Este nespus de mare bucuria bătrânului Simeon, care recunoaşte în acest prunc pe Unsul Domnului. În culmea fericirii el ia pruncul în braţele sale bătrâneşti şi adânc mişcat sufleteşte, dă slavă lui Dumnezeu şi cu glas de rugăciune grăieşte: "Acum libereză pe robul tău, Stăpâne, în pace, că ochii mei văzură mântuirea ta, care ai gătit-o înaintea fetei tuturor popoarelor.Lumină spre luminarea neamurilor şi spre slava poporului Israel".
Dreptul Simeon îşi împlinise cea mai scumpă dorinţă a inimei sale, aceea de a-l vedea pe Mesia....Il vede şi îl ţine în braţele sale...De acum putea trece la cele cereşti...De aceea şi roagă pe Dumnezeu....acum liberează, Stăpâne, pe robul tău...cuvinte ce au rămas în lume, ca o zicere aleasă, ce vrea să spună, că cineva, care şi-a văzut realizate cele mai scumpe dorinţe ale inimii sale,nu mai are nimic de aşteptat de la viaţa pământească...
Cele rostite de bătrânul Simeon pentru prunc au pus în uimire şi pe Fecioara Maria şi pe Dreptul Iosif,care se aflau cu Domnul Iisus la Templu.
Apoi fericitul bătrân, binecuvântând părinţii pruncului şi căutând la Fecioara Maria, îi prevesteşte greutățile misiunii Mântuitorului în lume, prin împotrivirea oamenilor la lumina evanghelică.
El mai spune Fecioarei Maria atunci: "prin sufletul tău va trece sabie", proorocie ce avea să se împlinească după vreo treizeci şi trei de ani, când cea prea mult îndurerata Maică avea să-şi vadă Fiul răstignit pe cruce, între doi tâlhari...
Tot atunci era în Ierusalim o proorocită, Ana, de 84 de ani, văduvă şi care nu se depărta de la Templu, stăruind aici ziua şi noaptea, în post şi rugăciune.
Si ea are fericirea, ca odată cu dreptul Simeon, să întâmpine şi să vadă pe Mesia. De faţă cu toţi cei de aci ea dă slavă lui Dumnezeu pentru cele văzute şi vesteşte despre prunc tuturor acelora care aşteptau pe Mesia.
Desigur, cele în legătură cu Dreptul Simeon şi cu proorociţa Ana se cade să se bucure de întreaga noastră atenţiune.
In adevăr, bătrânul Simeon e drept şi temător de Dumnenezeu. Duhul Sfânt e cu el şi se învredniceşte a tine în braţe pe Mântuitor lumii, precum i se făgăduise de sus.
Trebuie să vedem aci răsplătirea vieţii desăvârşite a lui Simeon, tăria credinţei sale în Dumnezeu şi nădejdea neîmputinată întru împlinirea făgăduinţelor cereşti.
Pe de altă parte, proorociţa Ana, era devotată Templulu din Ierusalim, ducea o viaţă aleasă, plăcută lui Dumnezeu şi ea învrednicindu-se de a vedea pe Mesia. Si aceasta e o răsplată şi noi trebuie să înţelegem că Părintele Ceresc dăruieşte totdeauna mântuire celor binecredinciosi.
Aceste exemple trebuie să ne convingă deplin de adevărul cărţilor sfinte, că Dumnezeu dă mila sa celor ce-l iubesc pe Dânsul şi împlinesc poruncile Sale şi că Domnul Ceresc nu ascultă pe păcătoşi, ci de este cineva temător de Dumnezeu şi face voia lui, pe acela îl ascultă Dumnezeu.
Prin urmare, rugăciunile făcute Tatălui Ceresc, ca să fie primite ,se cere din partea credincioşilor, care se roagă, să aibe o viaţă creştină aleasă, să fie iubitor de Dumnezeu şi aproapele, să iubească sfintele locaşuri de rugăciune, să urmeze la sfintele slujbe, după datina cea bună a strămoşilor noştri.
Spre aceasta ne ajută şi Sfântul Iacov Apostolul când zice în epistola sa: "cereti şi nu primiţi pentru că cereţi rău", adică nu ştiţi să vă rugaţi, n-aveţi viaţă curată, n-aveţi credinţă tare, nu stăruiţi în rugăciune.
Datina legii vechi, ca la 40 de zile după naştere mama să vină cu princul la Biserică (se înţelege, mai înainte săvârşindu-se taina sfântului botez), o ţine şi legea noastră creştinească.
De aceia la împlinirea celor 40 de zile mama vine la Biserică aducând şi pruncul (băiat sau fată), prezentarea aceasta fiind, cum spune un scriitor bisericesc, un dar ce se aduce lui Dumnezeu.
Preotul aşteaptă pe mamă şi pe prunc în faţa uşilor Bisericii şi, prin rugăciunile îndăinate, dă mamei curăţenia cea după naştere, iar pentru prunc slujitorul altarului se roagă să-l binecuvinteze Domnul, să-l crească şi să-l înţelepţească.
Apoi preotul, închipuind pe Dreptul Simeon, care a primit în braţe pe pruncul Iisus, ia şi el pruncul în brate şi face înbisericirea acestuia, iar dacă este băiat, preotul îl introduce şi în sfîntul altar. În final preotul rosteşte cuvintele Dreptului Simion: "Acum liberează Stăpâne, pe robul tău...", cu înţelesul ca pruncul să se elibereze de păcat, ca astfel så vadă pe Domnul Hristos şi lumina învăţăturii sale evangelice.
Am stăruit asupra acestei datini, ca bunii creştini să o cunoască şi s-o împlinească, spre binele copiilor, îndemnând şi pe alţii, ca să primească această însemnată binecuvântare bisericească.
Cinstind după cuviință praznicul împărătesc de azi, în care, aşa cum spun cele din slujba bisericească, cel vechi de zile prunc se vede şi cel de care se cutremură puterile cereşti pe acela îl tine în braţe Dreptul Simeon, venind în Templu, ca legea cea din scriptură să o împlinească şi căruia bătrânul Simeon îi cere să-l libereze la fericirea cea de dincolo, ne îndeamnă cu stăruinţă, ca cele auzite azi aici, ca pildele ce le-am aflat, să ne străduim a le împlini în viaţa noastră cea de toate zilele, încredinţaţi, că împlinirea acestora şi a tot ceea ce Biserica ne vesteşte în slujbele sale din curgerea anului, ne vor aduce numai bucurie pe pământ, iar în ceruri, fericirea deplină pe care o dorim.- Amin.


Preot Porei Adrian, Biserica Sfântul Nicolae Târgu Jiu

Vizualizări: 101

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste