Doctorul Constantin Bratiloveanu, omul care şi-a pus viaţa întreagă în slujba sănătăţii semenilor săi! „Văd fiecare pacient ca pe un membru al familiei mele”

 

Atât de des spunem: „Hai noroc şi sănătate!” Este o urare reflexă din bagajul de vorbe al neamului românesc, care ne duce cu gândul la cel mai de preţ dar al vieţii, sănătatea. Când ne îmbolnăvim, nimic nu mai contează, ci numai dorinţa şi efortul de a recupera ce am pierdut. Sănătatea nu se poate oferi cuiva în dar, nu se poate cumpăra, nici chiar moşteni – ea trebuie doar păstrată. Câtă înţelepciune conţine sintagma: „Unde sănătate nu e, nimic nu e”! Am reflectat la aceste vorbe împreună cu domnul doctor Bratiloveanu Constantin – omul care şi-a pus viaţa întreagă în slujba sănătăţii semenilor săi, un medic remarcabil, un excelent profesionist și unul dintre oamenii de mare valoare ai mun. Motru. A lucrat în Spitalul de la Motru de-a lungul timpului ca medic primar chirurg, şef de secţie, doctor în ştiinţe medicale, până la vârsta de 70 de ani când s-a pensionat. Chiar şi la pensie a profesat chirurgia în cabinetul său privat. Nu cred că este cineva din Motru, care să nu cunoască numele familiei Bratiloveanu - o familie de medici, din tată în fiu. Odată ce ai spus acest nume, lîngă el instinctiv mai urmează câteva cuvinte: respect, gratitudine, reputaţie, competenţă profesională  şi lista ar putea continua.

Reporter: Domnule doctor, aţi ales singur să deveniţi medic sau aţi fost îndrumat către această nobilă meserie?

Dr. Bratiloveanu Constantin: Mă uit peste anii trecuţi şi-aş putea să vă povestesc ore întregi despre plăcerea cu care devoram informaţiile de la cursurile de zoologie sau anatomie din timpul şcolii şi despre atracţia pe care o simţeam atunci când făceam disecţii pe broscuţe. Am să răspund cu o simplă constatare: iubesc ceea ce fac şi nu m-am văzut vreodată făcând altceva. Deşi tata a fost medic chirurg peste 30 de ani, nu am reuşit să ne intersectăm în domeniul profesional. M-a luat de puţine ori cu el la operaţii, iar în viaţă m-a lăsat să aleg ceea ce vreau. Singur am decis să fac chirurgie, ştiind că voi respecta şi urma principiile legământului lui Hipocrate.

Reporter: Cred că în oraşul Motru nu există om care să nu vă cunoască, şi fiecare vorbeşte cu respect despre dumneavoastră. Este frumoasă meseria de medic chirurg?

Dr. Bratiloveanu Constantin: Chirurgia încorporează un domeniu larg de activităţi şi oferă în acelaşi timp un spectru extins de satisfacţii profesionale. Astfel, mulţumirea mea ca medic este atunci când operaţia a reuşit şi văd un zâmbet pe chipul unui pacient mulţumit, sănătos, căruia i-am redat încredere în sine. Sunt doctor, dar mai întâi de toate sunt un om, care are momente mai bune sau mai puţin bune, care are slăbiciunile lui, dar pentru care lucrurile se schimbă atunci când are bisturiul în mână. Aş vrea să vă pot spune ce simte un chirurg când ştie că pe masa de operaţie este un copil cu o mie de visuri neîmplinite, iar afară un părinte care aşteaptă de la el o minune, dar cuvintele abia de pot zugravi aceste trăiri. Este doar un vers din poema vieţii de chirurg. Este şi greu, pentru că de fapt îţi ocupă aproape toată viaţa. Nu poţi să-ţi închizi telefonul şi să spui „La revedere, mi-am terminat programul” pentru că, dacă ai face aşa ceva, ai avea acea remuşcare că poate într-un moment decisiv nu ai fost prezent. E foarte greu a fi chirurg, dar e înălţător să poţi dărui speranţa de a trăi  semenilor. E un lucru care nu poate fi făcut decât de cei foarte puternici şi motivaţi.

Reporter: Cine e omul Constantin Bratiloveanu?

Dr. Bratiloveanu Constantin: M-am născut la data de 4 iulie 1944, în oraşul Strehaia, judeţul Mehedinţi. După absolvirea gimnaziului şi a liceului am urmat cursurile Institutului de Medicină şi Farmacie din cadrul Facultăţii de Medicină Generală Timişoara. După absolvirea facultăţii, în anul 1968, am fost repartizat la Circumscripţia Sanitară Greceşti, judeţul Dolj, unde făceam de toate, uneori chiar asistam şi naşteri. După un an am fost transferat, în interes de serviciu, la Circa Strehaia, unde am lucrat vreo şase ani. Ca medic omnipractician, am reuşit să rezolv aproape toate cazurile prezentate şi să fac faţă bogatului repertoriu de sarcini, ca medic de prim contact, asigurând consultaţii curative şi profilactice pentru adulţi sau copii, intervenţia rapidă în caz de focare epidemice, efectuarea imunizărilor planificate, controlul gravidelor, depistarea şi urmărirea bolnavilor cronici şi lista poate continua. În anul 1973 am susţinut concurs pentru postul vacant de asistent stagiar, la Clinica a III-a Chirurgie din Iaşi, promovând cu nota 9. Datorită faptului că nu mi s-a putut asigura norma minimă de activitate didactică, am fost redistribuit Clinicii a I-a Chirurgie Iaşi, serviciu cu profil identic de chirurgie generală, post pentru care am susţinut un nou concurs, pe care l-am promovat cu nota maximă. În acest serviciu mi-am început ucenicia chirurgicală, precum şi activitatea didactică şi ştiinţifică, având ca dascăli nume cu mare rezonanţă în chirurgia naţională: prof. dr. Vladimir Butureanu, prof. dr. Gheorghe Chipail, prof. dr. docent Costache Lazăr, prof. dr. Victor Strat, prof. dr. Mihai Radu Diaconescu, prof. dr. Eugen Tarcoveanu. Am avut ce învăţa de la toţi aceşti oameni, somităţi în domeniul medical, cât şi de la toţi colegii de clinică, conferenţiari, şefi de lucrări, asistenţi sau cadre medii.

Reporter: Ştiu, domnule doctor, că începând cu anul 1978 aţi devenit şef al secţiei «Chirurgie» din Spitalul Motru. Consideraţi că aveaţi deja pregătirea necesară a face faţă activităţii de pe terenul atât de fragil al intervenţiilor chirurgicale?

Dr. Bratiloveanu Constantin: La Iaşi am efectuat sau am participat ca ajutor la o serie de intervenţii chirurgicale, în special patologia abdomenului (stomac, ficat, căile biliare, pancreas, intestine subţire şi gros), intervenţii pe tiroidă şi de chirurgie toracică, urologică, ortopedie etc. În acelaşi timp am fost confirmat ca medic primar chirurg şi am primit titlul ştiinţific de Doctor în Ştiinţe Medicale, cu ordin al Ministerului Sănătăţii, prin susţinerea lucrării de doctorat cu tema: „Chistul hidatic hepatic complicat”, sub îndrumarea d-lui prof. dr. Diaconescu Mihai. Desigur, aceste titluri obţinute sunt materializările unor eforturi deosebite şi a unei intense activităţi profesionale, ştiinţifice şi didactice. Am fost îndrumător de grupă de studenţi străini, îndrumător de lucrări practice şi de lucrări de diplomă, activităţi la care aş adăuga desele mele participări la şedinţe, comunicări, simpozioane şi alte manifestări ştiinţifice desfăşurate în ţară. Când am ajuns șef la ,,Chirurgie” în spitalul unde m-am desăvârșit profesional, nu prea știam ce mă așteaptă. Știam că trebuie să munceşti tot timpul, să înveţi mereu ceva nou, știam că îţi trebuie har, știam că toată munca va depinde de efortul unei echipe bine pregătite profesional, dar nu știam că acel moment a însemnat un pariu al meu cu viața.

Mereu am câstigat acest pariu. Mi-am spus totdeauna că omul care-și lasă viața în palmele mele și are încredere în mine, trebuie să mă privească fericit peste ani, cu aceeași încredere. De asta am învățat să-mi înfrâng fricile, să iau decizii rapide și să văd pe fiecare pacient ca pe un membru al familiei mele.

Reporter: La Motru a început o nouă etapă în viaţa dumneavoastră, v-aţi desăvârşit profesional! Aţi simţit vreodată că vreţi să plecaţi de aici?

Dr. Bratiloveanu Constantin: La Iaşi acumulasem suficientă experienţă ca să pot fi stăpân pe hotărârile mele. Pe soţia mea Veronica, tot la Iaşi am cunoscut-o şi de atunci am pornit împreună a construi un lung şi frumos drum, dar şi un edificiu minunat numit familie.În anul 1978, la cererea mea, am venit prin transfer în interes de serviciu la Spitalul Motru. În anul 1981 am devenit, prin concurs, şef al secţiei «Chirurgie». Primarul de atunci al oraşului Motru, dl Lolescu Tănasie, m-a sprijinit enorm în momentul venirii mele în acest oraş. Amintiri extraordinare mă leagă de aceste locuri, de acele vremuri şi de cariera mea profesională. Aici am cunoscut şi am lucrat cu o generaţie deosebită de medici. Cu respect şi frumoase aduceri aminte pot vorbi despre oameni adevăraţi şi buni profesionişti, care mi-au fost colegi: dr. Vâlceanu, dr. Burtea, dr. Ungureanu, dr. Codoban, dr. Gheorghioiu. Nu m-am gândit niciodată să plec de aici. Am prins rădăcini adânci, chiar dacă în ,,sănătate” lucrurile nu stau tocmai grozav. Eu nu contenesc să spun că, dacă vrei într-adevăr să ai o contribuţie însemnată în domeniul sănătăţii, atunci trebuie să abordezi cu multă pasiune şi seriozitate acea specialitate pe care ai ales-o, ca să poţi salva vieţi. Dacă ai sentimentul că poţi şi vrei să iei în piept cele mai imprevizibile situaţii, atunci înseamnă că te poţi îndrepta spre o asemenea meserie. Mi s-a întâmplat foarte rar să greşesc. Dar, sigur, experienţa am câştigat-o din toate cazurile cu care m-am confruntat. Există şi o intuiţie fondată pe nişte criterii dar, categoric, cunoştinţele acumulate sunt cele mai importante. Să fiu cinstit, dacă oameni apropiaţi mi-ar cere sfatul dacă fiul sau fiica lor să aleagă sau nu chirurgia, în mod sigur le-aş spune că e mult prea grea şi mult prea frumoasă această meserie, doar atât...

Reporter: Într-un act medical reuşit, cam în ce măsură este meritul echipei dumneavoastră de medici, şi în ce măsură este meritul... destinului? V-aţi confruntat cu situaţii „fără ieşire”?

Dr. Bratiloveanu Constantin: Există la Spitalul Motru un bloc operator de ultima generaţie. Toată secţia a fost modernizată, dotarea este la înalte standarde, iar colegii mei au fost oameni minunaţi. Am fost o echipă sudată. În toate cazurile cu care m-am confruntat în această meserie am depus acelaşi efort de a salva sănătatea celui care şi-a pus viaţa în palma mea şi am făcut ca reuşita unei operaţii să fie o dumnezeiască alegere şi o mare bucurie pentru cel în suferinţă. Dar, au existat și nemulțumiri. Timp de 6-7 ani, la Spitalul Motru nu am avut anestezist. Trebuia să vină de la Dr. Tr. Severin un anestezist, de aceea operaţiile se făceau la ore târzii. Era foarte greu, mai ales când aveam copii, pe care-i ţineam nemâncaţi o zi sau două. Nu se mai puteau face operaţii de mare anvergură, ci doar apendicite, hernii, chisturi ovariene, fibroame sau rupturi de perineu. Sunt complicaţii care pot interveni, de aceea este atât de necesară prezenţa unui anestezist. Foarte rar m-am confruntat cu situaţii „fără ieşire”, datorită oamenilor de calitate cu care am făcut echipă. Sunt un bun coleg, un perfecţionist, un ambiţios şi am dorit toată viaţa să ştiu să fac de toate. Din dorinţa autoperfecţionării am participat la diverse congrese naţionale şi internaţionale, simpozioane, consfătuiri, mese rotunde de chirurgie şi am participat la elaborarea unui număr de  peste 23 de lucrări ştiinţifice, 5 dintre ele fiind publicate în Revista Sanitară Militară, în Revista Chirurgia din Bucureşti şi în Revista Societăţii Medicilor şi Naturaliştilor din Iaşi.

Reporter: Mai aveţi timp liber, domnule doctor?

Dr. Bratiloveanu Constantin: După ieșirea mea la pensie nu am renunțat la a profesa. Am continuat a oferi sprijin celor care mi l-au solicitat în cabinetul particular deschis în fosta policlinică din oraș. Cu toate astea, nu o să vă vină să credeţi, dar găsesc timp să stau și cu familia. Împreună cu soţia pregătim fiecare eveniment, fiecare sărbătoare din an, în aşa fel încât să avem copiii lângă noi. Suntem o familie frumoasă, împlinită şi am obţinut tot ceea ce ne-am propus în viaţă. Soţia m-a sprijinit mereu, ne-am consultat în toate problemele vieţii şi împreună am găsit soluţii. Avem doi copii realizaţi: Tudor şi Roxana, care la rândul lor sunt căsătoriţi şi sunt părinţi şi ei. Deşi nu stau în Motru, copiii vin des acasă. Băiatul este medic chirurg la Clinica de Chirurgie din Craiova. A obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale, este asistent universitar şi un medic foarte apreciat. Este omniprezent la majoritatea congreselor naţionale şi internaţionale. Fiica este absolventă a Facultăţii de Farmacie Carol Davilla. În prezent este farmacist primar la Agenţia Naţională a Medicamentului din Bucureşti.

Periodic merge la cursuri de formare profesională în ţări din Europa: Anglia, Spania, Portugalia, Olanda etc.

Și să revin la întrebare, da, îmi mai rămâne ceva timp să citesc cărţi de specialitate şi să mă relaxez. Îmi place să pescuiesc şi să vânez. Copil fiind, mergeam cu tata pe râul Cerna, la pescuit de lostriţă. Improvizam o undiţă dintr-un ac de bold şi nu mă dezlipeam de luciul apei toată ziua. De atunci am rămas îndrăgostit de Cerna şi de toată zona ce însoţeşte cursul acestui râu. De aceea mi-am făcut şi o casă de vacanţă pe Valea Cernei. De câte ori se poate mergem acolo pentru a ne reîncărca bateriile.

Reporter: Trebuie să spun cu sinceritate că am rămas uimită de câte diplome şi distincţii aţi primit într-o viaţă pusă în slujba sănătăţii. Este un semn că v-au fost recunoscute meritele. Cu acordul dumneavoastră, am să enumăr câteva dintre cursurile şi terapiile în care v-aţi specializat: chirurgie urologică, chirurgie toracică, patologie chirurgicală netumorală a tubului digestiv, chirurgie plastică şi reparatorie, chirurgie laparoscopică, endoscopie digestivă diagnostică şi terapeutică, chirurgia tiroidei, flebologie şi limfologie, tratamentul miniinvaziv al litiazei biliare, oncologie digestivă, actualităţi în diagnosticul şi tratamentul cancerului mamar şi multe altele.

Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să fiţi invitatul acestui interviu şi vă doresc succes şi viaţă lungă!

Dr. Bratiloveanu Constantin: Vă mulţumesc şi eu!

Galerie foto


Vizualizări: 1,874

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste