Evanghelia morţilor ne descoperă o realitate extraordinară la care noi trebuie să luăm aminte şi care se verifică prin moartea săracului Lazăr. „Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel care Ma trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni” – nici măcar nu va fi judecat, ci sa mutat direct din moarte la viaţă, de pe pământ la cer...! Așadar, omul cuminte, drept, care a dus o viaţă după voia lui Dumnezeu, asemenea săracului Lazăr, nu va mai merge la judecată, ci se va muta direct din moarte la viaţă. Cel care nu trăieşte după voia lui Dumnezeu, ne spune Scriptura, va fi asemenea bogatului care a murit şi a fost înmormântat, însemnând că el, cel care este înmormântat asemenea aceluia, va trece prin toate etapele prin care trebuie să treacă un om care a trăit pe pământ.
Despre pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr aş vrea să vă pun câteva amănunte la suflet, ca să fim încredinţaţi că judecata lui Dumnezeu în ceea ce îi priveşte pe cei doi a fost dreaptă şi că această judecată ne priveşte şi pe noi. Străduinţa omului trebuie să fie aceea de a împlini voia lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, la sfârşitul vieţii sale, să fie un om înduhovnicit, un om nu numai după chipul lui Dumnezeu, ci asemenea Lui. Pentru că, tot Sfântul Apostol Pavel spune despre chipul omului duhovnicesc şi se dă exemplu pe el însuşi: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Şi dacă „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”, atunci cum voi fi judecat?
Bogatul nemilostiv era credincios...! Cunoştea pe Avraam şi cunoştea legea Vechiului Testament, Sfintele Scripturi. În momentul în care la văzut pe Avraam, şia dat seama cine este, ceea ce înseamnă că el cunoştea foarte bine Sfânta Scriptură, că nu era străin de învăţătura legii şi căl cunoştea pe Avraam, care nu a fost un om oarecare. Avraam a fost bogat ca şi el! Avraam, dacă veţi citi Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, a fost  unul dintre cei mai bogaţi oameni ai vremii lui. Dar, dincolo de bogăţie, na precupeţit, atunci când i sa cerut de Dumnezeu, săşi jertfească pe unicul său fiu, Isaac. A ascultat de poruncă şi a fost în stare săşi jertfească fiul din dragoste faţă de Dumnezeu. Astfel se demonstrează că Avraam, drept al Vechiului Testament, deşi era un om bogat, inima lui nu era lipită de bogăţie, ci inima lui era lipită doar de Dumnezeu, pentru Care era în stare săl jertfească pe unicul său fiu.
Dacă judecata lui Dumnezeu nu se va face şi cu iubire de oameni, atunci dreptatea literei, a legii, poate face ca nimeni dintre oameni să se mântuiască. Dreptatea lui Dumnezeu este conjugată cu iubirea Lui, iar judecata Lui se va face şi în funcţie de faptele noastre, dar şi pe măsura iubirii Lui. Deci, săracul din evanghelia de astăzi era şi un om care căuta dreptatea pentru că el însuşi se străduia să fie drept, de aceea a ajuns în starea de neputinţă şi întro sărăcie cruntă.
 
Preot Neblea Valentin