Trăim, ni se spune aproape zilnic, într-o perioadă complicată. Banii sunt puțini, cheltuielile trebuie controlate, investițiile trebuie prioritizate. Guvernul vorbește despre deficit, instituțiile despre constrângeri bugetare, iar administrațiile locale invocă tot mai des lipsa fondurilor atunci când vine vorba despre proiecte importante.

Și totuși, dacă privești ce se întâmplă în multe localități din Oltenia, dar nu numai, ai impresia că dificultățile financiare au rămas undeva, departe de scenă.

În ultimele săptămâni am văzut conducerile celor două mari partide din județul Dolj prezente la tot felul de evenimente câmpenești, zile de comună, festivaluri și spectacole organizate de administrațiile locale. Fotografii, declarații, artiști, scene, lumini și multă voie bună.

Nimeni nu contestă dreptul oamenilor la relaxare. Și mie îmi plac evenimentele. După un an de muncă, după problemele de zi cu zi, după facturi și griji, fiecare comunitate are nevoie și de momente de sărbătoare. Oamenii au nevoie să se întâlnească, să se bucure și să simtă că localitatea lor este vie.

Întrebarea este alta.

Dacă anul este atât de greu pe cât ni se spune, nu ar trebui ca primul exemplu de echilibru să vină chiar de la cei care conduc?

Pentru că exemplul nu se dă prin discursuri. Se dă prin decizii.

Este greu să vorbești despre prudență financiară și, în același timp, să apari zâmbitor la evenimente care costă bani! Bani publici. Este greu să explici că nu sunt resurse pentru anumite investiții, dar să găsești resurse pentru spectacole, petreceri locale sau mai știu eu ce lumini și luminițe. Este greu să ceri înțelegere cetățenilor atunci când administrația pare că nu renunță la nimic.

Poate că sumele nu sunt uriașe. Poate că fiecare primărie are argumentele sale. Poate că legal nu există nimic de reproșat.

Dar administrația nu înseamnă doar respectarea legii. Înseamnă și transmiterea unui mesaj.

Iar mesajul pe care îl vedem astăzi este contradictoriu.

Pe de o parte ni se spune că trebuie să fim cumpătați. Pe de altă parte, vedem o adevărată competiție a spectacolelor și a evenimentelor finanțate din bugetele locale. Aproape fiecare weekend aduce o nouă scenă, un nou afiș și o nouă fotografie cu lideri politici prezenți în mijlocul festivităților.

În astfel de momente apare o întrebare simplă. Dacă vrem responsabilitate, de ce nu începe ea chiar de la cei care o cer?

Pentru că adevăratul exemplu nu este să urci pe scenă lângă artistul invitat. Adevăratul exemplu este să ai curajul să spui că, într-un an dificil, unele cheltuieli pot aștepta.

Politicienii vorbesc des despre solidaritate și sacrificiu. Dar solidaritatea începe întotdeauna de sus în jos. Iar sacrificiul are valoare doar atunci când este împărțit.

Altfel, austeritatea rămâne pentru cetățeni, iar câmpeneasca pentru aleși. Iar oamenii observă acest lucru mult mai repede decât cred cei care urcă pe scenă pentru fotografia de final.