Există drumuri care par trasate de la sine și există drumuri care se scriu cu fiecare pas, cu fiecare alegere, cu fiecare întâlnire. Pentru Petre Cojocaru, jurnalismul a început devreme, pe la 16 ani, într-un săptămânal argeșean, la Pitești. Craiova, orașul unde avea să își clădească primele experiențe serioase în presă, a fost mai degrabă un oraș de adopție. „Cred că a fost sentiment reciproc. Ne-am plăcut unul altuia și am zis să ne «adoptăm»”, spune Petrică. Astăzi, povestea lui se scrie printre ruinele și legendele Romei, acolo unde a devenit ghid de turism și unde istoria se împletește cu experiența de povestitor dobândită în presă.

Primul interviu pentru „Ediție Specială”, prima știre apărută pe prima pagină, chiar după prima zi de teren și… prima semnătură trecută greșit. „Scria Pătru Cojocaru, dacă îmi mai aduc bine aminte”, spune acesta.

„Eu am fost publicat pentru prima oară pe la vârsta de 16 ani, într-un soi de săptămânal argeșean, la Pitești. Pentru că, de fapt, Craiova a fost oraș de adopție pentru mine. Cred că a fost sentiment reciproc, ne-am plăcut cumva unul altuia si am zis sa ne <<adoptăm>>. Îmi aduc aminte de interviul dat la angajare la <<Ediție Specială>>, de faptul că am scris un soi de știre apărută pe prima pagina, chiar după prima zi de teren si că prima semnătură a fost greșit, deoarece scria Pătru Cojocaru, dacă îmi mai aduc bine aminte”, povestește Petre. 

„În primul rând, păstrez în inimă și în minte oamenii cu care am lucrat”

Din redacțiile craiovene nu și-a păstrat doar notițele, ci și oamenii. Își amintește și întâmplările care au rămas lecții pentru o viață.

„În primul rând, păstrez în inimă și în minte oamenii cu care am lucrat. Toți sunt super profesioniști, drept dovadă că țin încă legătura cu mare parte din ei. Amintiri sunt multe, cred că mi-ar fi greu să aleg una. Uite, așa pentru a înțelege că o știre trebuie verificată întodeauna din trei surse (măcar), îmi aduc aminte de un articol apărut nu mai știu exact sub a cui semnătură, era un colaborator la Ediție specială în perioada timpurie a ziarului. Scria ceva despre o persoană decedată la Paris, o femei. Articolul cred că a apărut vineri, iar luni dimineața băiatul de la securitate, cu care eram bun prieten, a venit și mi-a zis așa ușor: <<E moarta din ziar sus, vrea să vorbească cu cineva>>. Oricum, e un altfel de presă ceea ce am făcut noi acum deja vreo 20 de ani, poate și mai bine, și cu totul și cu totul altceva acum”, continuă Petrică. 

Întrebarea „când a închis capitolul jurnalismului?” primește un răspuns sincer. Petre Cojocaru nu a pus niciodată un punct definitiv. Doar că, la un moment dat, a înțeles că nu mai existau condițiile pentru a face presă așa cum trebuie. Și atunci a știut că este timpul să pornească pe un alt drum.

„Nu știu dacă am închis vreodată jurnalismul, dar am înțeles la un moment dat că nu mai erau condițiile pentru a-l face. Din mai multe puncte de vedere. Și a trebuit sa încep altceva”, povestește acesta. 

Noua cale a purtat numele Romei și s-a legat de o altă meserie. Ghid de turism. 

„Ghidul de turism este omul. Ghidul turistic e cartea. Eu, chiar dacă turiștii îmi spun uneori că sunt o enciclopedie ambulantă, cu siguranță nu sunt. Lucrurile au fost în asemenea manieră încât am ajuns la Roma”, explică Petrică. 

Pentru el, legătura dintre cele două profesii e simplă. „Trebuie să fii un bun povestitor. Ambele au la bază comunicarea.” 

Dacă în redacție era vorba de a înțelege oamenii și de a le spune poveștile, pe străzile Romei este vorba de a face istoria să prindă viață în fața turiștilor.

„Am văzut și ochi înlăcrimați de bucurie, și oameni care știau deja aproape tot ce le spuneam”

Reacțiile celor care descoperă Roma prin ochii lui sunt diverse. 

„Am văzut și ochi înlăcrimați de bucurie, și oameni care știau deja aproape tot ce le spuneam. Dar este o împlinire importantă să ajungi să vezi Roma. Ai ce vedea”, povestește Petre. 

Nu s-a mai întors la Craiova de șapte, opt ani. O vede acum prin ochii celor care scriu despre ea.

„Din păcate, ultima oară la Craiova am fost acum șapte, opt ani. Văd Craiova doar prin ceea ce scrieți voi. Poate că acum ceva vreme nu eram de acord cu multe, dar acum înțeleg că în niciun oraș din lumea asta, nu o sa poți mulțumi pe toată lumea, Și că problemele vor fi oricum si orice ai face. O asociere ar fi importanța istorică pe care au avut-o Roma și Craiova (Bănia). Evident, Roma la nivel universal, Craiova în zona de Sud a României. Ca o precizare, mă bucur că, de ceva vreme, Craiova începe să atragă turiști”, continuă Petrică. 

Pentru turiștii români, traseul are o oprire obligatorie. Columna lui Traian. 

„Un loc de neratat. Apoi obiectivele principale, care au deja o poveste atât de frumoasă, încât nu mai e nevoie de cele ascunse”, explică Petre.  

„De la orice meserie învățăm. Important să reținem ce ne face bine, ce ne ajută”

Acesta consideră că fiecare meserie aduce învățăturile ei. 

„De la orice meserie învățăm. Important să reținem ce ne face bine, ce ne ajută. Pe noi în primul rând și pe ceilalți, ulterior”, continuă el. 

Fiecare etapă profesională lasă în urmă lecții, experiențe și reflexe care, mai devreme sau mai târziu, își găsesc rostul. Pentru el, jurnalismul a însemnat rigoare, atenție la detaliu, puterea de a asculta și darul de a spune povești. 

Jobul în turism i-a adus răbdarea cu oamenii, plăcerea de a transforma informația în emoție și înțelegerea faptului că nu spui pentru tine, ci pentru cel care te ascultă. Fiecare experiență are un filtru personal. Păstrezi ce te face mai bun și dai mai departe ceea ce îi poate ajuta și pe ceilalți. 

„Sunt atât de multe locuri frumoase de văzut în Craiova”

Dacă ar fi să facă un tur ghidat pentru turiști italieni prin Craiova, știe exact unde ar începe. În felul acesta, italienii ar descoperi o bucată de istorie comună, aproape uitată, dar încă vie în memoria locului.

„Sunt atât de multe locuri frumoase de văzut în Craiova, încât poate chiar nu aș ști de unde să încep. Dar știu ce nu aș rata. lA marginea Craiovei, la Izvorul Rece, este o comunitate mare de italieni, transferați în zonă pe la 1900. I-aș duce să vadă că și ei au migrat în lume, nu numai românii astăzi”, conchide Petre. 

Iată cum, atât jurnalismul, cât și turismul i-au oferit lui Petre Cojocaru același dar. A avut și are posibilitatea de a spune povești și de a lăsa oamenii să vadă lumea prin ochii lui. Craiova rămâne orașul de adopție care i-a dat startul și i-a arătat ce înseamnă să fii atent la oameni și la adevăr. Roma i-a oferit scena unde să-și exerseze vocația de povestitor și să transforme istoria în experiență vie.