Se vorbește mult despre importanța screeningului în sănătate. Mult și de multă vreme. Conferința organizată, marți, de Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România, la Craiova, a adus din nou în discuție rolul crucial al prevenției și al depistării timpurii a bolilor. Subiectul central a fost depistarea precoce a cancerului de sân. Asociațiile de pacienți și organizațiile profesionale încearcă să ridice nivelul de conștientizare, să impulsioneze politici publice și să atragă atenția asupra costului uman al ignoranței. Campanii, seminarii, recomandări. Toate există, dar realitatea din teren rămâne departe de ideal.

Problema e sistemică. Capacitatea de testare e limitată, fondurile lipsesc, iar furnizorii de servicii medicale întorc pacienții din drum dacă vin cu o trimitere ce are acel cod care indică doar prevenția. Și spun doar...pentru că așa ți se spune...e doar prevenție...și ești întors din drum!

Medicul de familie, punctul central al prevenirii, nu are timp. Nu o spunem noi, ci chiar dumnealor. Au explicat acest aspect, în cadrul conferinței, dr. Gindrovel Dumitra și dr. Codruța Gheorghe.

Din 2008, menționează medicul Gindrovel Dumitra, acest capitol al prevenției, deși este extrem de important, a cam dispărut. Zilnic, cabinetele sunt aglomerate, listele de așteptare sunt lungi, iar prioritățile se mută inevitabil către urgențe și probleme acute.

În lanțul prevenției, o verigă lipsă poate transforma un efort de conștientizare într-un mesaj fără impact.

„În februarie, de exemplu, am avut timp doar pentru trei acțiuni preventive. Din aceste trei cazuri, unul a însemnat glicemie mare, trigliceride mari. Așadar, prevenția este extrem de benefică”, a explicat dr. Codruța Gheorghe, medic de familie. 

Ceea ce COPAC și partenerii lor încearcă să facă se lovește de un zid administrativ și financiar. Screeningul nu e doar o recomandare. Este un act care necesită infrastructură, resurse și timp. Fără acestea, ideea rămâne un slogan. „Verifică-te la timp”...atât. 

Semnalul de alarmă lansat la conferință nu e unul abstract. Este un strigăt pentru acțiune reală. Prevenția nu poate fi un lux. Fără implicarea autorităților, fără fonduri dedicate și fără reorganizarea fluxului de servicii primare, pacientul rămâne singur în fața riscului. În ciuda discursurilor, lanțul prevenției se rupe, iar consecințele sunt palpabile. Boli descoperite târziu, costuri mai mari și, cel mai trist, vieți pierdute.