Arhitectul Nicolae Vînătoru, artistul care s-a inspirat din lumea satului gorjean! A contribuit la înființarea Muzeului Curtișoara

 

Județul Gorj a dat posterității foarte mulți oameni valoroși, care și-au pus amprenta pe dezvoltarea sa, printre ei numărându-se și tehnicianul arhitect Nicolae Vînătoru, născut în 1911. A fost unul dintre marii sculptori în lemn din Gorj, de numele său fiind legată și înființarea Muzeului Arhitecturii Populare din Gorj, situat în Curtișoara. Arhitectul a întocmit schițele muzeului și a participat activ la restaurarea autentică a pieselor din acest areal muzeal de mare importanță pentru Oltenia. L-a admirat pe Constantin Brâncuși și prin operele sale-sculptură și pictură- rămâne o figură emblematică a Gorjului artistic.

Născut în 1911, tehnicianul arhitect Nicolae Vînătoru și-a trait cea mai mare parte din viață în Gorj, de numele și activitatea sa fiind legată, printre altele, înființarea Muzeului Etnografic Curtișoara, locul care dovedește cu vârf și îndesat genialitatea țăranului român. Autorii Alexandru Doru Șerban și Nicolae Mischie scriau: „Nicu Vînătoru a fost unul dintre marii sculptori în lemn din Gorj. Tema predilectă a operelor sale se circumscrie universului satului traditional gorjenesc. Sculptorul a fost cel care a întocmit macheta Muzeului Arhitecturii Populare din Gorj de la Curtișoara și alături de profesoara Elena Udriște a participat efectiv la restaurarea autentică a pieselor acestui muzeu”. Fost maior-comandor în Aviația Armatei Regale în perioada 1934-1947, Nicolae Vînătoru va rămâne în istorie ca o figură emblematică, un artist care i-a călcat pe urme lui Brâncuși, pe care îl cunoștea personal și de care era apreciat. Autorul Vasile Robu scria în volumul „Mărturisiri dramatice din stânga și dreapta Prutului. Basarabia-pământ românesc”: „Nicolae Vînătoru a fost un om care a transformat arta măiastră de a conduce avioane în înaltul cerului, în arta de a picta și sculpta, inspirat de marele Constantin Brâncuși”.  În 2012, la 37 de ani de la înființarea Muzeului Arhitecturii Populare Curtișoara, a fost dezvelită aici o placă comemorativă în cinstea fondatorilor Nicolae Vînătoru și Elena Udriște. Cel care a dezvelit-o a fost Romeo Vînătoru, fiul arhitectului.

Om integru și un artist cu mult har

Nu și-a trădat niciodată principiile morale, a fost mereu integru și iubitor de patrie, un adevărat model pentru cei trei copii ai săi și pentru toți cei care l-au cunoscut. Tocmai pentru că nu trăda principiile în care credea, în 1945, atunci când a început procesul de epurare al celor care activaseră în Armata Regală, Vînătoru a refuzat să se înscrie în armata comunistă. În acel an s-a căsătorit cu basarabeanca Olga Rotaru, refugiată în România la Târgu-Jiu în 1944. Povestea Olgăi Rotaru este relatată în volumul „Mărturii dramatice din stânga și dreapta Prutului. Basarabia-pământ românesc”, de Vasile Robu. „(…) Sora mea Olga s-a căsătorit în 1945 cu Nicolae Vânătoru care era maior-comandor de aviație în Armata Regală. Acesta îl cunoștea pe Constantin Brâncuși. Îl lua de la aeroport din capitală și îl aducea la Gorj. L-am văzut pe Brâncuși (…)”, povestește Maria Rotaru, sora Olgăi, citată în volumul mai sus amintit. Viața li s-a schimbat după instaurarea regimului communist și familia Vînătoru a trebuit să se adapteze vremurilor. Nicolae Vînătoru avea la bază și școala tehnică de arhitectură (fiind tehnician arhitect n.red.), dar și mult talent, dăruit de Dumnezeu. Așa că a început să sculpteze și să picteze spre marea bucurie a celor care îi vedeau și cumpărau lucrările. Nicu Vânătoru, alături de fiul său, Romeo Vînătoru și de soția Olga, organizau expoziții cu vânzare, în care operele realizate de sculptor se vindeau foarte bine. Și fiul său a moștenit talentul artistic al arhitectului. „Tata a refuzat să se înscrie în armata comunistă a poporului. Tata, care era un om deosebit, s-a adaptat noilor condiții de orânduire socială. A deschis un atelier de tinichigerie, apoi o moară (…) Mama a fost o femeie minunată, foarte credincioasă, a lucrat cu tata la lucrările de artă și artizanat. Am fost trei frați. (…) Mama mea Olga, care va rămâne de-a pururea icoana vieții mele, când a deschis tata atelierul de tinichigerie, a cumpărat săraca o mașină acționată manual și făcea plasă de sârmă pentru garduri și o vindea. Așa săracii părinți căutau, în vremuri grele, să-și câștige existența atât pentru ei, cât și pentru copii. Trebuie să vă spun că tata era un talent înnăscut. Avea la bază școala tehnică de arte și arhitectură, dar și har de la Dumnezeu. Călăuzit de lumina lui Iisus, a luat dalta în mână și pensula și a făurit cele mai alese picturi și sculpturi din zonă. Pot spune că tata a călcat ușor pe urmele lui Constantin Brâncuși.  (…) Tata a participat cu profesorul Elena Udriște la restaurarea autentică a pieselor Muzeului de la Curtișoara”,  a afirmat Romeo Vînătoru, fiul arhitectului Nicolae Vînătoru, în volumul mai sus citat. Nicolae Vînătoru a decedat în 1994, la Târgu-Jiu.

De-a lungul anilor, Nicolae Vînătoru a avut numeroase expoziții în Gorj și nu numai, fiind apreciat de criticii vremii. Sculpturile sale reproduc în miniatură Casă Negreanu din Țicleni, Casă din Românești, Casă din Plopșoru, Casă de lemn cu cerdac, Biserica din Timișeni etc. Sculptorul Vînătoru a mai realizat și opera în lemn care reprezentau personaje din lumea satului, precum Mitu Ciobanul, Maria rasneste, Lisandra la ciutura, Baba Ilinca, Moș Torconiu din Gureni, Țărăncuța, etc. Tema rustică este prezentă și în picturile lui Nicolae Vînătoru, care a folosit tehnică originală a pastei de argilă, frumos colorată și ingenios așezată pe pânză. Așa a reușit maestrul să picteze tablourile: Casă veche din lemn, Pivniță de deal, Casă de Dobrița, Biserica de lemn în munți, Casă cu claie de fân, Troiță etc. Artistul a turnat și mai multe bronzuri.

Vizitați Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara:

Galerie foto
















Vizualizări: 601

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste