Biserica Leproşilor din Sighişoara și rigorile carantinei pe viaţă din Evul Mediu

 

Istoria „Bisericii Leproșilor” din orașul medieval Sighișaoara este mai puţin ştiută și ne arată cum oamenii care se îmbolnăveau de o boală contagioasă care făcea ravagii şi în Evul Mediu, lepra, se retrăgeau în izolare totală, chiar şi până la sfârşitul vieţii, pentru a nu-i îmbolnăvi pe semenii lor sănătoşi. 

Biserica Leproşilor este situată în zona Gării CFR din Sighişoara, şi este construită în stil gotic, are o singură navă de 10 X 6 metri, întărită cu contraforturi. Biserica a avut şi o orgă, construită în 1865 de Samuel Friedrich Binder, care, din vara anului 2018, a fost mutată în sala de rugăciune a Bisericii Mănăstirii din Cetatea Medievală a Sighişoarei. „Chiar dacă este situată într-o zonă puțin retrasă, în vecinătatea zonei protejate a orașului, biserica are unele particularități care o fac să merite vizitată. A fost construită pe malul drept al Târnavei Mari, în a doua parte a secolul XV, în manieră gotică, și are o singură navă întărită cu contraforturi. Din anul 1570, an în care apare prima sa mențiune documentară, ea va deservi leprozeria amenajată în incintă, din donația făcută de un preot sas. Mai funcționau aici o școală și casa învățătorului”, scrie pe https://sighisoara.travel/biserica-leprosilor/ (...) Pentru ca oamenii din carantină să nu se simtă abandonaţi, aveau acces atât la slujbele religioase oficiate de preot, cât şi la spovedanie şi împărtăşanie. În timpul duminicilor şi la sărbători, preotul intra şi ţinea slujba religioasă din amvon exterior pentru că bolnavii nu intrau în biserică. Se spune că exista şi o mică fereastră prin care oamenii erau spovediţi. "În Evul Mediu, Sighişoara a avut două instituţii spitaliceşti, una a fost atestată documentar în anul 1461, era în piaţa de jos a oraşului, lângă o biserică a spitalului, care a existat până în 1889, când a fost dărâmată. Se îngrijeau în special de copii, de bătrâni, de orfani şi de cei care aveau anumite boli. Însă, în 1507, este atestat un alt institut spitalicesc, un spital şi o biserică, care erau în afara oraşului, dincolo de râul Târnava Mare, dedicată unei boli care exista şi în antichitate, dar şi Evul Mediu, şi anume lepra. Biserica este una mică, în fostul cartier Siechhof, construită în stil gotic, dedicată Sfântului Duh şi care, spre deosebire de celelalte biserici din spaţiul românesc, are amvonul în exterior (...) Era o carantină permanentă, unde cei care se îmbolnăveau de lepră se retrăgeau. Dacă se vindecau, erau supuşi unui examen medical, şi plecau, dacă nu, mureau acolo. Până în secolul al XVIII-lea la Sighişoara a funcţionat leprozeria", a declarat pentru AGERPRES, directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara, Nicolae Teşculă.

Sursa: https://www.agerpres.ro

Vizualizări: 123

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste