O echipă de cercetători de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova a făcut un pas important în înțelegerea modului în care creierul se poate „curăța” singur de substanțele toxice care duc la apariția bolii Alzheimer. Studiul, publicat în prestigioasa revistă Alzheimer’s & Dementia a Asociației Americane pentru Boala Alzheimer, arată rolul esențial al unei proteine numite Aquaporina-4 (AQP4).

„Aquaporina-4 este responsabilă cu transportul apei în creier, dar are și o funcție crucială în eliminarea fragmentelor toxice de amiloid, cele care preced formarea plăcilor specifice bolii Alzheimer”, explică autorii cercetării.

Pentru a testa această ipoteză, echipa a folosit șoareci transgenici purtători ai unor mutații cauzatoare de Alzheimer familial. Aceștia dezvoltă spontan plăci de amiloid, similare cu cele observate la oameni. Cercetătorii au administrat două medicamente, unul cu rol de stimulare și altul cu rol de inhibare a proteinei AQP4.

Rezultate clare

„Tratamentul cu facilitatorul de AQP4 a dus la o reducere marcată a depozitelor de amiloid, la îmbunătățirea memoriei și la reducerea anxietății animalelor”, arată studiul.

În schimb, „tratamentul cu inhibitorul de AQP4 a dus la o creștere masivă a depozitelor de amiloid, deficite accentuate de memorie și anxietate crescută, practic accelerând evoluția bolii”.

Descoperirea confirmă pe un model animal mecanismul prin care AQP4 influențează eliminarea toxinelor din creier. „Această direcție deschide posibilitatea unor terapii noi nu doar pentru Alzheimer, ci și pentru alte boli asociate cu acumulări toxice, cum sunt Parkinson și Huntington”, subliniază cercetătorii.

O parte esențială a studiului a fost realizată cu ajutorul microscopului confocal ultraperformant aflat la UMF Craiova, „unicul în lume de acest fel, capabil să ofere detalii la nivel de super-rezoluție, depășind barierele fizice impuse de propagarea luminii”. Imaginile obținute, de 2-5Gb fiecare, au permis cartografierea completă a creierului, numărarea plăcilor de amiloid și analiza relației lor cu vasele de sânge.

Echipa de cercetare, coordonată de dr. Daniel Pirici și dr. Bogdan Cătălin, a reunit specialiști din Craiova, Cluj și Belgia. Rezultatele fac parte din teza de doctorat a dr. Marina Daniela Mănescu.