Datini și obicieuri din Gorj: Ignatul, sărbătoarea când se sacrifică porcii de Crăciun

 

Tăiatul porcului de Crăciun în ziua de Ignat este una dintre cele mai respectate tradiții păstrate în țara noastră. În foarte multe gospodării din toate regiunile României, pe 20 decembrie sau în preajma acestei date, românii sacrifică porcul crescut special pentru Crăciun, familia se reunește la casa părintească, fiind un moment de sărbătoare!  

Perioada sărbătorilor de iarnă este una plină de tradiții și obiceiuri care se păstrează în fiecare zonă sau regiune. Pe 20 decembrie, cu doar 5 zile înainte de Crăciun, se sărbătorește Ignatul (Sfantul Ignatie Teoforul-ale cărui moaște se află și la Mănăstirea Tismana). De Ignat, mai peste tot în România se sacrifică porcii pentru prepararea mâncărurilor tradiționale de Crăciun. De Ignat tradițiile joacă un rol important, nu se coase și nu se spală, nu se muncește, spun cei bătrâni. În special în mediul rural se ține cont de sfaturile celor vârstnici, buni cunoscători ai tradițiilor: aceștia spun că pe 20 decembrie nu se muncește decât la tăiatul porcului, căci „dacă va munci cineva, altceva, va cădea bolnav şi va avea convulsii, la fel ca porcul când este sacrificat”. Și cercetătorul gorjean Alexandru Doru Șerban în volumul „Credințe, datini și obicieuri din Gorj” scrie că la tăierea porcului se bea țuică fiartă, este bine să nu tai porcul lunea sau vinerea, iar la sacrificarea porcului este bine să nu fie „de-ai casei”: „În zona Runcu, porcul era tăiat de Ignat, dar nu de ai casei. La Negomir, porcul se tăia doar noaptea. Șoriciul era jupuit de pe porc și se făceau opinci din el. După ce carnea porcului era data cu sare și se termina treaba, gospodinele puneau masa, mai fierbeau țuică (…)”.   

Tradiții care se respectă și acum

De când cu pesta porcină, unii gorjeni care s-au speriat au decis să sacrifice porcii de Crăciun, în luna noiembrie. Au cumpărat lăzi frigorifice și au depozitat carnea, dar cei mai mulți dintre gorjeni au așteptat sosirea lunii decembrie și apropierea Ignatului. În toată agitația, cei mai fericiţi sunt copiii, căci este obiceiul în multe locuri ca ei să fie urcaţi pe porcul pârlit şi curăţat, pentru a fi voioşi tot anul. După sacrificarea porcului și curățarea șoriciului, se face o crestătură în formă de cruce pe spatele animalului și se spune „În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh! Amin!”. „An de an tăiem porcul ori de Ignat, ori înainte cu câteva zile. Avem vecini care vin să ne ajute, bărbați pricepuți la tranșatul porcului. Începem de dimineață, cât de devreme se poate, ca să avem timp să facem și cârnații și caltaboșii. Da, fierbem țuică, altfel nu se poate! (…) Este o perioadă de bucurie, crești un an porcul ca să ai ce tăia de Crăciun, când vin acasă toți copiii, facem sarmale, piftii, prăjituri și alte bunătăți. Bradul l-am făcut deja, acum aștept să treacă zilele ca să îmi vină strănepoții acasă!”, a spus tanti Elisabeta din Țicleni.

Moaște Sfântului Ignatie la Mănăstirea Tismana

La Mănăstirea Tismana, în biserica mare se găsește o raclă de argint, executată de meșterul Gheorghe Stoica din București în 1980, care conține degetul arătător al Sfântului Nicodim, crucea de plumb pe care acesta o purta la gât, precum și părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur și ale Sfântului Ignatie Teoforul. „Avem ca și mângâiere (…) două părticele de moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur și Sfântului Ignatie Teoforul, copilul pe care Iisus l-a ținut în brațe. Sunt moaște ale unor sfinți din veacurile primare, de o inestimabilă valoare, pe care Sfântul Nicodim le-a primit de la Patriarhul Constantinopolului. Sfântul Nicodim a fost poate cea mai puternică personalitate a vremii sale”, spunea, într-un interviu Agerpres, maica Maria de la Tismana.

Vizualizări: 429

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste