„Athosul” românesc, mănăstirea unde nu a călcat nicio femeie de două secole

 

Numele acestei importante mănăstiri din Oltenia vine de la copacii care sunt în zonă-frasini, lăcașul fiind ridicat în anul 1710. Aici, la această mănăstire, femeile nu se pot ruga. Sfântul Calinic este cel care a lăsat urmașilor „un legământ cu blestem”, în mod special cu interdicția de a intra femeile în Mănăstirea Frăsinei. Este singura mănăstire ortodoxă din România unde femeile nu au voie să intre, legământul fiind păstrat de secole. „(…) s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ianuarie 1867”, scrie pe piatra de legământ a Sfântului Calinic. 

Cei care au fost la acest lăcaș spun că liniştea duhovnicească ce domneşte în mănăstire, înstrăinarea de lume şi cugetarea la cele dumnezeieşti nu le găsești în altă parte. Mănăstirea Frăsinei se află-ironic, într-un fel- în comuna Muereasca, județul Vâlcea. La acest lăcaș de cult, legământul Sfântului Calinic este respectat cu strcitețe, așa că monahii de la Frăsinei nu mănâncă carne și nu dau voie femeilor să intre în perimetrul mănăstirii. Ridicată în urmă cu aproape două secole, Frăsinei este singur mănăstire din țara noastră asemănătoare celor de pe Muntele Athos: femeile nu au voie să se roage în Mănăstirea Frăsinei, iar călugării nu au dezlegare la carne, iar slujbele se fac la miezul nopții până dimineața. Avatonul (n.r. hotărâre, legământ) de la Frăsinei, este considerat de Biserică o binecuvântare, iar de mireni-ca blestemul Sfântului Calinic. Conform legământului, persoanele de sex feminin care vor trece pragul lăcaşului sfânt vor atrage asupra lor toate nenorocirile. „Acest sfânt lacaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867”, scrie pe piatra de legământ a Sfântului Calinic. 

Scurt istoric al acestui lăcaș

Doi călugări sihaștri-Ilarion și Ștefan –au ridicat în 1710 o bisericuță din lemn la Frăsinei. Așa începea istoria Mănăstirii Frăsinei din județul Vâlcea. În perioada 1787-1788, schitul este parasite, deoarece în zonă au loc războaie cu turcii și abia în 1845 călugării se întorc aici. De la Cernica a venit călugărul Agache și renovează biserica, lucrările fiind terminate la 1848. Atunci, la Mănăstirea Frăsinei ajunge și Episcopul Râmnicului, Sfântul Calinic, care a decis ca aici să mai fie ridicate și alte construcții, chili pentru călugări și tot ce mai era necesar pentru ca la Frăsinei să poată fi întemeiată o adevărată obște mănăstirească. Biserica cea nouă (1860-1863) este din zid, în formă de cruce și a fost pictată în ulei de pictorul ardelean Mișu Pop. Biserica vechiului schit există încă, iar în jurul ei se află mormintele duhovnicilor şi monahilor care au vieţuit aici.

Sfântul Calinic, ctitorul acestei biserici, a fost cel care a stabilit rânduiala slujbelor, regulile după care călugării trăiau aici. A ales ca tipic mănăstirile din Muntele Athos, așa că la Frăsinei, călugării nu consumă niciodată carne, fac slujbele după mizeul nopții, iar femeilor le este interzis accesul. Femeile care ajung în zona comunei Muerească și vor să se roage la Sfântul Calinic se opresc la 3 km de Mănăstirea Frăsinei, unde la o biserică de aici se fac slujbe religioase, dar se asigură și cazarea.

Hramul Bisericii Mănăstirii Frăsinei: 15 august  

Pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, se celebrează hramul Bisericii (ctitoria Sfântului Calinic n.red.) Mănăstirii Frăsinei. Vine multă lume-bineînțeles, doar barbate și tineri sau copii de sex masculine, care iau masa în curtea lăcașului. La această sărbătoare creștinească iau parte numeroși credincioși din județul Vâlcea și din întreaga țară, care vin și cu câteva zile înainte. „Biserica Mare a Mănăstirii Frăsinei, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, comuna Muereasca, sat Andreeşti; Biserica Mănăstirii Frăsinei, zisă şi Biserica Mare, având hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, cu întreg ansamblul de clădiri, în formă de cetate, este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, care a construit-o între anii 1860-1863, an în care o şi sfinţeşte. Pictura, făcută în ulei de pictorul ardelean Mişu Pop, în stilul lui Tăttărescu, a fost spălată în anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Această biserică este monument istoric”, scrie pe site-ul Arhiepiscopiei Râmnicului.

Loc de comuniune al omului cu Dumnezeu, la fel ca toate mănăstirile ortodoxe din țara noastră, la Frăsinei găsești călugări care te pot sfătui, care îți alină rănile sufletești. „Călugării viețuitori de aici au fost mereu modele de oameni de jertfă, care și-au închinat viața vend aici, în locurile acestea retrase, pentru a se ruga atât pentru ei, cât și pentru cei din lume. (…) Duhul ctitorului pulsează și astăzi cu tărie în toate cele ce se săvârșesc aici, fie la slujbele reșigioase, fie la ascultări, fie în slujirea celor care vin aici. Mănăstirea Frăsinei este Lavra românească în care se trăiește în toată intensitatea poruncile Mântuitorului. Duhul Sfânt se revarsă din abundență peste cei de aici”, spunea ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei.   

Galerie foto





Vizualizări: 831

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste