(închide)

Mănăstirea Polovragi, lăcașul rămas în sufletul Reginei Maria: „ Nu cred că există un loc mai frumos situat!”

 

Mănăstirea Polovragi din județul Gorj este situată într-un minunat cadru natural, la poalele muntelui Piatra Polovragilor, în vecinătatea cunoscutelor Chei ale Oltețului. Peisajul de aici te cucerește și te face să revii cu și mai mare dor! Mănăstirea Polovragi a fost ctitorită la 1505 și de atunci umple de bucurie și recunoștință sufletele pelerinilor care își caută liniștea! Acest sfânt lăcaș de cult a fost vizitat și de Regina Maria, care a rămas impresionată de frumusețea sa! Având proporții perfecte, biserica a cucerit-o pe Regină și prin pictura sa veche și plină de simboluri. În volumul „Țara pe care o iubesc. Memorii din exil” (reeditată în 2016 de Ed. Humanitas n.red.) scris de Regină în perioada Primului Război Mondial, un „sfâșietor poem în proză”, cea mai iubită reprezentantă a Casei Regale din toate timpurile descrie și Mănăstirea Polovragi din Gorj, unul dintre locurile sale dragi.

Vechimea Mănăstirii Polovragi a fost stabilită în urma unor cercetări istorice și arheologice, aceasta fiind ctitorită în jurul anului 1505 de către Radu și Pătru, fiii lui Danciu Zamona. Al doilea ctitor al Mănăstirii este Danciu Pârâianul, care a zidit actuala biserică pe vechile temelii. Prima atestare documentară este din 1648, când domnitorul Matei Basarab emite un hrisov „prin care se confirmă așezământului monahal satul cu același nume dăruit de ctitor”. A fost închinată Sfântului Mormânt și a cunoscut și o perioadă de decădere, dar în 1703, domnitorul Constantin Brâncoveanu o restaurează. Acesta este cel de al treilea ctitor al lăcașului de cult. La Mănăstirea Polovragi găsim una dintre cele mai frumoase și mai bine păstrate picturi de perioadă brâncovenească!

Mănăstirea Polovragi este situate la nord-est de capital județului Gorj-municipiul Târgu-Jiu și se ajunge ușor la ea. De la intersecția cu intrarea în comuna Polovragi-printr-o poartă de lemn străjuită de doi daci sculptați tot în lemn-mai sunt 5 km până la lăcașul de cult. Este o comună bogată atât în oboceiuri și tradiții, cât și în plantații de căpșuni, pomi fructiferi, agricultura și creșterea animalelor fiind cele mai importante surse de venit pentru multe familii. Pe platoul din fața Mănăstirii Polovragi veți admira opere minunate create la Tabăra de sculptură în lemn „Simboluri dacice în arta lemnului din România". Este proiectul conceput, inițiat și coordonat din 2018 de  Ion Cepoi, directorul CJCPCT Gorj. Talentați artiști din România au creat opere superbe, sculpturile lor readuc în memoria publică simboluri dacice străvechi, mai ales că la Polovragi circulă de secole legende legate de Zalmoxe. De asemenea, la Polovragi a existat o cetate dacică. Aceste creații vă vor rămâne întipărite în minte și suflet: o poartă cu însemne dacice, un dac în mărime naturală, un lup dacic, Zalmoxis etc.  

Accesul în mănăstire se face printr-o poartă monumentală realizată în lemn de stejar, frumoasă și plină de simbolurile Gorjului meșterilor populari evlavioși. Aleea cu brazi te conduce în felul său liniștitor către  întâlnirea cu Divinitatea și fărâmele de istorie ale neamului. Complexul mănăstiresc are forma unei cetăți, în al cărei centru se află biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”-acesta fiind celebrat pe 15 august. Biserica este zidită în stil bizantin, într-o simetrie proportionată; latura de vest a complexului impresionează prin frumusețea sa, foișoare și cerdace impodobite mereu de flori colorate, cișmeaua de pe latura de nord te îmbie să te răcorești, curtea foarte îngrijită-totul te „unge” pe suflet”! Biserica bolniță a mănăstirii a fost construită în 1732 de egumenul Lavrentie. 

Bogată colecție de obiecte bisericești

Mănăstirea Polovragi se poate lăuda cu o impresionantă colecție de obiecte bisericești de valoare care sunt expuse într-un muzeu ce poate fi vizitat. Icoane și cărți vechi, alte obiecte de o inestimabilă valoare pentru istoria și cultura neamului românesc se găsesc aici. Colecția muzeului conține 650 icoane pe sticlă și lemn, manuscrise de muzică psaltică, 3000 de cărți vechi în limbile română, slavonă și greacă. Pentru vechimea sa secular și pentru importanța păstrării credinței ortodoxe a neamului, Mănăstirea Polovragi este un loc privilegiat unde găsești istorie, credință, cultură, liniște sufletească și meditație religioasă!

Mănăstirea Polovragi în memoriile Reginei Maria

Volumul "Maria, regina României. Țara pe care o iubesc: Memorii din exil", scris de Regina Maria în perioada Primului Război Mondial, a fost lansat la Salonul Internațional de Carte Bookfest din vara anului 2016, la standul Editurii Humanitas. În această minunată carte, Regina a descris locurile sale dragi din România, printre care se număra și Mănăstirea Polovragi. Iată ce scria Regina: „Nu cred că există un loc mai frumos situat ca Polovragiul! (…) Un drum plăcut duce acolo. Trecând peste deal şi vale, el străbate minunate păduri de fag, pline de feregeşi de clopoţei de pădure, cari-şi pleacă fragedele capete în suflarea uşoară a vântului. Bătrâne cruci de lemn mărgenesc calea; ciudate la făptură şi de înnălţime deosebită, ele sunt împodobite cu strălucitoare icoane pe care vremea ce trece, răpede le şterge. Singuratece şi bătute de furtuni, ele stau, fiecare ascunzând în inima-i veche povestea clădirii ei, pe care nu o împărtăşeşte acelor cari grabnic trec pe lângă dânsa. (...) Nu cred că există loc mai frumos situat ca Polovragi. Micuța și vechea mănăstire stă cuibărită chiar la poalele munților, ca o pasăre uriașă ce se ascunde printre copaci. (...) zidurile sunt înalte și albe, (...) forma și stilul (bisericii n.red.) sunt perfecte. (...) Ultima dată când am fost acolo, cireşii erau în floare, florile erau atât de dese, încât pomii păreau să se plece sub greutatea zăpezii. O adevărată simfonie în alb ... Nimeni nu se aștepta să sosesc. (…) Cuvintele nu pot descrie minunata armonie a acestor interioare de biserici, cărora veacurile le-au atenuat culorile, și unde chiar și astăzi mulțimea adunată în fața iconostasului auriu nu are nimic din trivialitatea maselor de oameni ce se îngrămădesc să vadă familiile regale”. Este o carte care merită citită și recitită, căci ne învață să ne iubim țara și să fim recunoscători că trăim pe meleaguri pline de istorie, tradiții și o frumusețe aparte la care alții doar râvnesc!

Galerie foto












Vizualizări: 10,804

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste