Anul acesta, am revenit cu drag în Nessebar, orășel din Bulgaria. N-a fost o întâmplare, ci o chemare tăcută, insistentă, a unui loc care nu se lasă uitat. Oricâte alte destinații s-ar înșira pe harta vacanțelor balcanice, Nessebar rămâne o amintire vie și o promisiune reînnoită. 

Orașul vechi m-a întâmpinat cu aceeași noblețe modestă. Străduțele pavate cu piatră, casele din lemn cu etaj suspendat, bisericile bizantine tăcute, dar încă vii în sufletul lor, par neschimbate. 

În toată această liniște, marea e un pic mai jucăușă. Valuri ating țărmul ca niște șoapte ale trecutului. În Nessebar, istoria nu se citește din panouri turistice, ci se respiră, se simte în pașii pe caldarâm, în mirosul de sare, trandafiri, alune glazurate sau lavandă. În sunetul limbilor amestecate care nu deranjează, ci întregesc farmecul locului.

Anul acesta mi s-a confirmat faptul că aici liniștea nu vine din tăcere, ci din echilibru. A fost doar o după-amiază în Nessebar, dar a avut greutatea unei revederi mult așteptate. Am pășit din nou pe acele străduțe de piatră ale orașului vechi cu o emoție pe care nici căldura verii, nici aglomerația de turiști nu au reușit s-o estompeze. 

E ceva profund omenesc în felul în care Nessebar te primește. Nu te copleșește, ci te absoarbe încet, îți vorbește în șoapte prin detalii.

În această parte veche a lumii, comerțul nu e gălăgios, nu te trage de mânecă. E viu, e demn. Printre ziduri bizantine și ferestre de lemn umbrite de mușcate sau lucruri vechi, negustorii își vând marfa cu o seninătate aparte. 

Fiecare tarabă, fie că vorbim de produse lucrate manual, fie de condimente, nuci sau alune glazurate, spune o poveste. Am văzut dantelă lucrată manual, bijuterii din ceramică arsă, picturi miniaturale cu scene marine. Așadar, unele artizanale, altele lucrate industrial. Nu e doar marfă, e identitate. Am zăbovit la un atelier unde un bărbat în vârstă sculpta lemnul, răspunzând zâmbitor la întrebări, de parcă nu-l deranja că timpul trecea. Aceeași stare o trasmite și un olar al zonei. În Nessebar, nimeni nu se grăbește. Nici cumpărătorii, nici vânzătorii. Pentru câteva ceasuri, totul e un echilibru. 

Nu lipsesc, desigur, nici vitrinele cu suveniruri de serie, respectiv tricouri, pălării de paie, brelocuri, dar chiar și acestea par mai cuminți, mai adaptate ritmului lent al orașului. Și acolo, în mulțimea aceea colorată, vezi câte un copil alegând o scoică de sticlă sau o brățară împletită. E comerț, da, dar nu ostil, nu hapsân. E un schimb blând între trecut și prezent.

Am găsit loc pe o terasă așezată fix pe malul mării , acolo unde piatra veche se întâlnește cu valul blând. Niciun semn luminos, nicio reclamă stridentă, doar câteva mese de lemn, vânt subțire dinspre mare și clinchetul rar al paharelor. Locul acela te atrăgea cu o discreție firească, aproape bătrânească.

Ne-am așezat și am comandat din instinct ce-aveam nevoie: o cafea rece, o bere bulgărească și o limonadă cu mentă. Trei stări, trei dorințe, trei feluri de a trăi o oră.

Cafeaua slab îndulcită, cu gheață sfărâmată și câteva urme de frișcă rămasă pe marginea paharului, cerea parcă nu conversație, ci tăcere.

Apoi, berea aurie, cu stropi reci pe sticlă și spumă puțină a avut gust de vacanță fără grabă, de libertate cu miros de apă sărată.

Limonada, cu felii groase de lămâie și frunze proaspete de mentă, îți împrospătează gândurile. Ne-a făcut să zâmbim pentru că nu a fost doar o băutură, ci un dialog scurt cu vara, cu aerul acela sărat și cald de Nessebar.

Și când ora s-a încheiat, n-am simțit nevoia să mă ridic imediat. Am mai stat puțin, cu coatele pe masă și privirea pierdută în albastrul mării, de parcă voiam să prelungesc momentul, să-l închid într-un colț de suflet. 

A fost doar o după-amiază, dar a purtat greutatea unei vacanțe întregi.  Acea tihnă rară care nu ține de durată, ci de intensitatea cu care trăiești clipa. Am plecat fără grabă, cu pași domoli, știind că Nessebar nu cere mult de la tine. Doar să vii, să stai o vreme și să pleci cu inima mai ușoară decât ai venit. Și chiar așa a fost.

Așa este Nessebar. Vizitați-l dacă nu ați făcut-o încă!