„Pupezele“, un ritual străvechi în cadrul ceremonialului de înmormântare- pomana de 40 zile (șase săptămâni) este un obicei identificat în localitatea Cujmir, județul Mehedinți.

În tradiția populară, obiceiul „Pupezele” pe care îl întâlnim în județul Mehedinți și Dolj, reprezintă o practică rituală cu origini străvechi, centrată în jurul colacilor modelați în formă de pasăre: „Pupeze“.

Acest obicei este strâns legat de cultul morților, sărbătorile de primăvară (Sărbătoarea Floriilor și Sfintelor Paști) și momentele cruciale din viața comunității și anume nașterea, nunta și înmormântarea.

Colacul, ca simbol universal al fertilității și al ciclului vieții, capătă în satele mehedințene valențe magice și de legătură spirituală cu strămoșii.

În mentalitatea arhaică din Oltenia, păsările sunt considerate mesageri între lumea de aici și lumea de dincolo.

La pomenirea de șase săptămâni (patruzeci de zile), se obișnuiește să se așeze în curtea casei o masă cu bucate tradiționale pentru sufletul celui plecat. Un număr de trei femei înconjoară masa, tot de trei ori, invocând un text ritualic:

„Hai, la Rai, la Rai, la Rai,

Că aicea nu-i de vtrai!

-Ești martoră că am contribuit la gătitul pomenii?!

-Sunt, eu, Soarele și Luna!

Soarele apune,

Luna se duce și spune:

-Dumnezeu să primească!”

De aici derivă și celebra expresie „colac peste pupăză”, folosită inițial în sens ritual (suprapunerea a două tipuri de pâine ceremonială la evenimente), transformată ulterior în sensul de „acumularea a două evenimente majore”.

„Zeița pasăre nu va dispărea însă definitiv din practicile rituale populare românești. O regăsim în calendarul popular primăvara când începea un nou an calendaristic, și în obiceiurile de nuntă, ambele ipostaze echivalând cu o nouă naștere în plan cosmic și uman. [...] Pupezele sunt colaci ce se împart pentru femei spre deosebire de cei ce se împart pentru bărbați. Pupăză se mai numește un colac mare făcut în formă de femeie ce ia fata în lada ei de zestre, când se mărită. [...] Nu se duc la Biserică, ci se dau de pomană numai la partea feminină “.

În anumite localități doljene, în sâmbăta dinaintea Floriilor, fetele tinere, cu vârste între cinci și paisprezece ani pregătesc acești colăcei numiți „Pupeze”. A doua zi, în Duminica Floriilor, fetele merg la o apă curgătoare și fiecare rupe o bucățică din colacul ei, o leagă cu ață roșie și o lasă pe apă. Ritualul simbolizează curățirea trupească și sufletească, intrarea în comunitatea fetelor mari și atragerea norocului.

În satele de pe Valea Dunării și din zona de câmpie a Doljului, „Pupezele“ se coc în cuptorul cu lemne în Săptămâna Patimilor, în Joia Mare și se împart calde, la cimitir sau vecinilor, ca pomană pentru sufletele celor adormiți. Alături de colaci, se împart vase de lut pline cu apă sau vin, împodobite cu flori de primăvară.

În cadrul nunților tradiționale oltenești, nașa aduce la casa miresei așa numita „Pupăza miresei”. Este un colac ritual bogat ornamentat, pe care se așază lumânările de cununie. Colacul este „jucat” în fața alaiului de către vornici sau tineri din sat, simbolizând belșugul, fertilitatea și noua viață a tinerei familii.

Colacii se fac dintr-un aluat dospit, din făină de grâu, apă, drojdie, sare și puțin zahăr. Pentru „Pupezele de nuntă“ se adaugă și ouă sau lapte pentru a fi mai pufoase.

În prezent, obiceiul este păstrat viu în localitatea Cujmir din județul Mehedinți.

Material documentar realizat de dr. Liviu Olteanu, muzeograf la Muzeul Olteniei, Secția Etnografie

Credit foto: Cercetare și documentare teren-Cujimir, MH, Gogoșița-DJ-16.08.2026

Bibliografie selectivă: Simeon Florea Marian-Înmormântarea la români. Studiu etnografic-1892 București

Galerie foto