Noaptea dintre 23 și 24 iunie ocupă un loc aparte în calendarul tradițiilor românești. Cunoscută drept Noaptea de Sânziene sau Drăgaica, aceasta este considerată un moment în care, potrivit credinței populare, granița dintre lumea oamenilor și cea nevăzută dispare, iar natura își atinge puterea maximă.

Specialiștii Secției de Etnografie din cadrul Muzeului Olteniei amintesc că sărbătoarea coincide cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și cu perioada solstițiului de vară, când începe recoltatul cerealelor.

„Sânzienele sau Drăgaica, de fapt Sfântul Ioan de vară, reprezintă sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare prooroc, botezătorul Mântuitorului Hristos. Sărbătoarea coincide cu solstițiul de vară, când se încearcă spicele, dacă sunt bune de cules, și începe recoltatul. Folcloriștii spun că obiceiurile la această sărbătoare ar avea ceva în comun cu cultul zeițelor Ceres și Diana, apărătoarele holdelor în Antichitate”, explică dr. Liviu Olteanu, muzeograf la Muzeul Olteniei.

În tradiția populară, noaptea de Sânziene este considerată un timp sacru, favorabil vindecărilor și împlinirii dorințelor. Se spune că în această noapte plantele de leac au cele mai puternice proprietăți, iar roua adunată în zorii zilei de 24 iunie este folosită în ritualuri pentru sănătate și frumusețe.

Printre cele mai cunoscute obiceiuri se numără împletirea cununilor din flori de sânziene. Fetele le aruncă pe acoperișul casei, iar felul în care acestea rămân sau cad este interpretat ca semn al norocului, al căsătoriei sau al longevității. Tot în această perioadă, în multe sate se organizează hore și jocuri tradiționale, considerate aducătoare de belșug și fertilitate.

Materialul documentar prezentat de Muzeul Olteniei are la bază cercetări de teren realizate în comuna Cernătești, județul Dolj, și evidențiază rolul pe care această sărbătoare îl păstrează în patrimoniul cultural și spiritual al comunităților rurale din Oltenia.

Galerie foto