(închide)

Taina Sfântului Botez- poarta de intrare în Împărăția lui Dumnezeu

 


     În general oamenii sunt obișnuiți să sărbătorească ziua nașterii, respectiv ziua sfântului ocrotitor, al cărui nume îl purtăm. Însă o importanță deosebită o are și ziua botezului nostru, de care mai rar ținem seama.
     Creștinul are doua nașteri: una în maternitate- naștere după trup și cealaltă în biserică- naștere după duh, pentru viața veșnică și Împărăția lui Dumnezeu. Fără nașterea prin Botez nu putem intra în Împărăția Domnului așa cum ne spune: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3,3)
      Cuvântul botez vine din limba greacă de la verbul „baptizo” ce înseamnă „a scufunda”. Astfel pruncul este „scufundat” în apa din cristelniță nu doar stropit. Botezul este o taină divină prin care omul în întreita afundare în apa sfințită de preot în numele Sfintei Treimi se curăță de păcatul strămoșesc, născându-se duhovnicește și devenind fiu al Bisericii. De aceea numele celui botezat este bine să fie al unui sfânt deoarece numele exprimă identitatea creștină și de neam.
       Nașii la Botez trebuie sa fie creștin ortodocși să cunoască și să iubească credința ortodoxă și să aibă o viață curată. Cei care doresc a purta în brațe un prunc înaintea lui Hristos spre a fi botezat să se pregătească prin Spovedanie, să cunoască Crezul pe care îl vor rosti în timpul slujbei.
        Lumânarea simbolizează lumina harului primit la Botez, dar și lumina faptelor bune pe care cel botezat este chemat să le împlinească spre mântuire. 
        Pruncul este înfășurat cu pânză albă-haina luminoasă a sufletului, spălat de păcate și este uns cu Sfântul Mir prin rostirea cuvintelor „Pecetea darului Sfântului Duh, căci cel botezat primește bogăția darurilor Sfântului Duh. De asemenea pruncul este împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului ca unirea cu Hristos să fie deplină: „Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați și îmbrăcat! Aliluia.”(Gal. 3,27)
      Așa cum o floare curată și frumoasă moare fără soare și apă, tot așa și sufletul copilului poate muri duhovnicește dacă este lipsit de hrana unui vieți creștinești, care sta în răspunderea părinților și a nașilor ce trebuie sa fie conștienți de responsabilitatea pe care o au față de pruncul botezat. 
                                   Pr. Bușe Petre

Vizualizări: 214

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste