Victor Muscalu este un tânăr mehedințean care a reușit la cei 23 de ani ai săi să „bifeze” reușite pe care alții, la dublu vârsta sa, doar le visează! Deși este atât de tânăr și foarte modest, Victor Muscalu își dorește ca tradițiile și figurile importante, personalitățile satelor de odinioară să nu fie uitate, căci și acum pot servi drept modele. Așadar, s-a pus pe treabă și în decursul câtorva ani, Victor a strâns materialul, s-a documentat, a căutat bătrâni ai satului natal, a pus cap la cap toate informațiile adunate și a reușit în scurt timp să „închege” o monografie de mult dorită de sătenii din Negoiești. Astfel, îndeplinind dorința de veacuri a înaintașilor, după trei ani de cercetare arhivistică, a văzut lumina tiparului lucrarea intitulată „Viața unui sat de munte - Monografia satului Negoești” de Victor Muscalu! 

Monografia satului Negoiești este o premieră în istoria recentă a localității și  prezintă oameni, vremuri și locuri, fiind închinată tuturor locuitorilor acestui sat care au trudit pe aceste meleaguri cu timp și fără timp. „Vă invit să descoperiți o lume de poveste, cu încercări și bucurii, parcurgând paginile acestei cărți”, spune autorul. Povestea lui Victor Muscalu merită să fie prezentată, căci este un tânăr care ne poate oferi multora dintre noi lecții de viață, chiar dacă are avantajul tinereții. Profesor de Religie Ortodoxă la Colegiul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” din Baia de Aramă și cantor bisericesc la Parohia Titerlești, Victor Muscalu este un exemplu în comunitate. Este un om cu suflet frumos, cu idealuri, credincios, iubitor de țară și plaiuri natale, fidel principiilor sale și mereu promoter al tradițiilor românești. „Momentele neuitate din copilărie încep cu biserica satului. Îmi amintesc că adesea, purtat de mână de către bunica – rămasă pentru mine ca o icoană sfântă, pășeam în vechea ctitorie a negoeștenilor, unde eram uimit de tot ce se întâmpla acolo. Am crescut în sat, luând parte la viața sa de zi cu zi, în momente în care el își păstra puterea și autenticitatea vieții de altădată a strămoșilor noștri. Nu lipseam de la muncile câmpului, de la sărbătorile satului, dar nici de la vreun eveniment cât de mic, pentru că era al întregii comunități, omul având conștiința datoriei față de cei din jur. Cred că imaginea cea mai plăcută este aceea a clăcilor din miez de toamnă, când în prispa unei vechi căsuțe se adunau vecinii și prietenii pentru a ajuta o familie la curățatul porumbului. Atent la amintirile unora, dar și la veselia care domnea peste cei prezenți, cu toate că totul era benevol, am rămas impresionat de modul în care omul percepe viața satului. Bineînțeles că aceasta am observat-o mai târziu, după ce aceste practici străvechi au fost acoperite de fumul uitării, iar relațiile dintre oameni au slăbit”, a spus, pentru Pagina Olteniei, Victor Muscalu din Negoiești.

 

Șef de promoție la facultate

Tânărul a studiat primii opt ani în vatra satului, apoi s-a înscris la Seminarul Teologic din Craiova. A absolvit ca și șef de promoție al facultății de Teologie Craiova, fiind mereu apreciat pentru activitatea sa academică. Victor este cantor bisericesc la Parohia Titerlești din județul Mehedinți și își dorește, dacă și Dumnezeu va vrea, să devină preot. „După ce am terminat studiile gimnaziale, m-am înscris la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Grigorie Teologul” din Craiova, pe care l-am absolvit ca șef de promoție. Ruperea de sat, pentru o perioadă mai îndelungată în care am urmat studiile a fost dificilă, păstrând în minte imaginea bunicii cu ochii în lacrimi care își aștepta nepotul în poartă. În timpul studiilor liceale am participat în fiecare an la mai multe olimpiade și concursuri naționale, obținând trei premii întâi la Olimpiada Națională de Religie pentru Seminariile Teologice etc. Am urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Craiova, pe care le-am absolvit ca șef de promoție, actualmente fiind masterand al aceleiași instituții. Imediat după absolvirea Seminarului Teologic, am fost angajat pe postul de cântăreț bisericesc al Parohiei Titerlești, intrând astfel ca lucrător în ogorul Bisericii”, a mai adăugat Victor Muscalu.

Datoria morală pe care a îndeplinit-o cu inima voioasă! 

La Titerlești, alături de părintele Vasile Ganțu, protoiereu al Protoieriei Baia de Aramă, după o muncă de cercetare, Victor Muscalu a realizat lucrarea: „Chipuri, vremuri și locuri – istoria bisericilor Parohiei Titerlești”, închinată în an centenar preotului Alexandru Dobrescu, preot de campanie în Primul Război Mondial. Atunci a fost momentul când mai multe persoane din satul său natal, i-au sugerat tânărului teolog să pregătească o lucrare despre Negoești. „Acest imbold venit din partea lor l-am văzut ca pe o poruncă, o datorie morală pe care o aveam față de înaintași și de aceste locuri, leagănul copilăriei mele. La momentul respectiv aveam impresia că cunosc foarte multe lucruri despre sat. Încă din fragedă copilărie eram atras de poveștile bătrânilor pe care îi întâlneam în zi de duminică la porți, pe deal cu vitele sau la biserică, despre vremurile de altădată, despre anumite persoane importante din sat. Toate acestea le-am înmagazinat, fiindu-mi de un real folos în demersul meu. Începutul a fost mai greu. Citisem mai multe monografii, văzusem exigențele interbelice ale iluștrilor noștri sociologi, însă mi-am pus nădejdea în Dumnezeu că voi reuși să depășesc un obstacol. Pentru început mi-am făcut un plan de lucru: ce vreau să scriu, ce trebuie să evidențiez, de unde să mă informez. În acest timp, cu puțin de plecarea din această lume, bunica mi-a spus cu vocea tremurândă: Victore, tu vrei să scoți acum afară ce nu mai e demult, subliniind greutatea muncii, dar și seriozitatea de care trebuie să dau dovadă în acest demers. Acesta a fost cel mai puternic imbold, pe care l-am păstrat viu până am pus creionul jos. În ceea ce privește adunarea materialului, am mers pe două căi: cea orală și cea scrisă. Mai întâi, am bătut în poarta celor mai vârstnici oameni din sat, vizitând pe toți sătenii care depășiseră vârsta de 80 de ani. Cred că aceste întâlniri emoționante le voi păstra veșnic în amintire, deoarece am întâlnit oameni minunați, oameni cu suflet mare, ancorați puternic în viața și practicile satului. Gândul meu a fost primit cu bucurie de către toți sătenii, care s-au ostenit să îmi spună tot ce știau ei, din viața lor sau de la înaintași, despre acest vechi sat de la poale de munte. Am fost primit cu mare bucurie, mai ales că erau fiu al acestor locuri. Pe lângă prețioasele informații, mulți dintre cei pe care i-am vizitat mi-au pus la dispoziție documente vechi sau fotografii, deschizându-mi ușa vieții lor personale, pentru a putea pătrunde mai adânc în problemele satului. După ce am stat de vorbă cu fiecare bătrân al satului, am apelat și la alte persoane care locuiesc în sat sau care s-au născut aici. Astfel, am primit informații și documente de la numeroase persoane care locuiesc în împrejurimi, dar și în București, oameni de vază ai satului, dintre care menționez pe prof.univ.dr.ing.emer. Ioan M. Popescu și pe doamna prof. Mariana Drăgulin – nepoata preotului Emanoil Tămâș, care au fost într-adevăr cei care m-au încurajat și mi-au dat putere să duc la bun sfârșit cercetarea. În paralel, am studiat numeroase fonduri arhivistice la Arhivele Naționale, filiala Drobeta Turnu Severin, unde, în documente pe care nimeni nu le studiase vreodată, am descoperit fascinanta viață a satului de altădată. Am ținut morțiș să studiez și registrele de stare civilă ale fostei Primării Negoești, unde am văzut rădăcinile fiecărei familii din sat, precum și modul în care populația a evoluat”, a spus autorul. Aproximativ trei ani de zile, teologul a strâns informații și a trăit fiecare secundă întorcându-se cu bucurie în trecutul satului natal. Totodată, a avut acces la bogatele arhive ale Parohiei Negoești, datorită bunăvoinței părintelui Bivolaru Sabin, dar și ale Școlii din Negoești, prin deschiderea doamnei director Mihaela Dunărințu.

Lansare în curtea bisericii

Inițial, își propusese ca lucrarea să apară în anul 2019, în contextul anului dedicat satului românesc, învățătorilor, preoților și conducătorilor gospodari de la sate. Nu s-a putut. Cartea a fost încheiată la începutul anului 2020. „M-am bucurat și de sprijinul Consiliului Local și Primăriei Baia de Aramă, care a suportat o parte din costurile tipăririi lucrării, proiectul fiind primit cu bucurie de către consilierii locali. Prefața lucrării a fost realizată de către reputatul fizician, domnul profesor Ioan M. Popescu, fiu al satului, care a fost foarte bucuros de apariția acestei lucrări. Abia după ce am terminat documentarea și redactarea textului, am realizat că m-am înșelat la începutul acestui proiect: nu cunoșteam nici pe departe istoria și viața acestor locuri. Am realizat că fiecare om are povestea sa, amintirile sale, iar integrarea acestora în întregul satului, scot la lumină o viață zbuciumată a sătenilor noștri. În conținutul lucrării, care însumează 489 de pagini, am surprins tot ce am știut și am descoperit despre sat: informații despre geografia locului, istoria (atât din tradiție, cât și din documente), modul în care oamenii stăpâneau pământul, dezvoltarea în timp a gospodăriei și locuinței țărănești, analiza populației de-a lungul timpului, ocupațiile de bază ale sătenilor, informații despre biserică și școală, conturând în același timp și câteva chipuri de preoți și dascăli reprezentativi. Un capitol cu totul aparte este dedicat tradițiilor și obiceiurilor locale unde, pe lângă practicile vechi, am scris vechile cântece de stea (așezate pe notație muzicală), zorile, strigăturile de la nunți, precum și alte texte folosite în alte contexte. Astfel, lucrarea nu este pur științifică, ci este mai mult una sentimentală. Fiind legat de locurile și oamenii pe care i-am descris, am încercat să îmi pun în slujba scrisului tot ce am mai bun. De aceea, am numit această monografie, proiectul de suflet al vieții mele, pe care l-am închinat înaintașilor mei, dar și tuturor moșilor și strămoșilor noștri care s-au ostenit pe aceste meleaguri. Eu am fost primul captivat de povestea comunității noastre, care s-a dezvoltat în vremuri tulburi și a luat parte activ la principalele momente din istoria neamului. În urmă cu 40 de ani, un alt fiu al satului, profesorul Gheorghe Serafim de la școala sociologică a lui Gusti, aduna primele documente referitoare la istoria satului, lucrarea nefiind vreodată publicată. Înainte de plecarea din lumea aceasta, profesorul Serafim l-a îndemnatul pe domnul Ioan M. Popescu să-i continue munca, acesta din urmă afirmând că prin apariția lucrării mele, s-a împlinit testamentul domnului profesor Serafim. Am urmărit în parcursul lucrării să pun în lumină câteva chipuri de oameni de seamă ai satului care au fost nedreptățiți de regimul comunist, încercând să li se piardă numele: numeroși învățători, dar și familiile de boieri Stoenescu și Stoicea, cărora le-am dedicat un subcapitol. Fără îndoială, figura cea mai reprezentativă pentru comunitatea noastră, lăsată sub valul uitării, este preotul Emanoil Tămâș, învățătorul, profesorul, ctitorul de școală și biserică, luminător de minte și suflet pentru toți sătenii, o făclie pururea aprinsă la vremuri de nevoi. Viața pilduitoare a acestuia mi-a devenit model de perseverență și implicare, încât, dacă cu rânduiala lui Dumnezeu voi primi în anii ce urmează darul preoției, știu cui trebuie să urmez și ce am de făcut!”, a declarat Victor Muscalu.

Ajutor de la un om providențial

După finalizarea lucrării, așteptând anexarea prefeței, Dumnezeu, spune Victor, i-a scos în cale un om providențial – Viluț Oprenescu din Bratilov, un împătimit cercetător, cunoscător și deslușitor al tainelor Plaiului Cloșani. „Contribuția domniei sale a fost una semnificativă: pe lângă numeroasele sfaturi și îndemnuri, mi-a facilitat accesul la o veche hotărnicie a Mănăstirii Baia de Aramă, unde apărea și satul Negoești, tot cu ajutorul domniei sale intrând în posesia unei hărți a satului de la 1861, care avea să lămurească toate problemele legate de moșia satului. Astfel, prin rânduială divină, lucrarea Viața unui sat de munte – Monografia satului Negoești - Mehedinți a fost finalizată la vremea potrivită, văzând lumina tiparului la Editura Sitech din Craiova”, a adăugat teologul din Negoiești.

Lansarea a fost stabilită la 19 iulie 2020, în biserica „Sfântul Dumitru” din Negoești. A ales acest loc deoarece biserica satului a fost înălțată prin contribuția directă a tuturor sătenilor, ei rămânând pururea vii în viața comunității prin ctitoria lor. Cartea a fost primită cu mare bucurie de către săteni! „Stocul inițial fs-a epuizat în câteva zile. Din numărul de cărți existent, o parte au fost dăruite anumitor persoane, iar o parte a fost scoasă la vânzare, banii rezultați în urma vânzării hotărând să îi folosesc pentru pictarea portretului preotului Emanoil Tămâș în biserica satului, ca unul care a contribuit decisiv la dezvoltarea comunității. De asemenea, va fi refăcut portretul regelui Mihai I, ascuns de peste 70 de ani, pentru a readuce la lumină parte din istoria acestor locuri”, a mai spus autorul monografiei.

Lucrează la o nouă carte

 În prezent, Victor Muscalu este și profesor de Religie Ortodoxă la Colegiul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” din Baia de Aramă, iar  prin continuarea pasiunii de a cerceta și a scrie, a început documentarea pentru o nouă lucrare dedicată lui Tudor Vladimirescu și prezenței sale în Plaiul Cloșani. „Îmi îmi doresc să o public anul viitor, în contextul împlinirii a 200 de ani de la mișcarea revoluționară din 1821. Cartea Viața unui sat de munte – Monografia satului Negoești rămâne cea mai importantă realizare, deoarece dragostea față de locurile natale, de oamenii cu care am crescut și mi-au spus o vorbă bună, este fără îndoială cel mai puternic sentiment care vibrează în inima mea. Am încercat să aduc totul în actualitate, încât am dorit să pun înaintea tuturor oamenilor, indiferent de vârstă, necesitatea unei implicări active în viața comunității pentru sporirea și reînflorirea ei!”, spune teologul din Negoiești.

 

Galerie foto