Anul Nou civil era serbat în Imperiul Roman la 1 martie când era lăudat zeul Marte, care era zeul războiului. Împăratul Iulius Cezar, care a trăit în secolul I înainte de Hristos, a schimbat serbarea Anului Nou la 1 ianuarie, luna zeului păgân roman Ianus, ocrotitorul Romei.

Acest zeu păgân roman avea doua fețe. Cu una privea înainte și cu cealaltă în urmă. De aceea, la trecerea dintre ani, romanii se gândeau la ceea ce au făcut în anul trecut și ceea ce au în vedere pentru noul an.

'Mai târziu, când a apărut creștinismul, creștinii nu serbau aceste praznice păgâne, ci pentru ei Hristos Domnul era Lumina vieții și Călăuza lor pe calea mântuirii. În secolul al IV-lea, când s-a stabilit ca sărbătoarea Nașterii Domnului să fie celebrată în data de 25 decembrie, pentru că de la 25 martie (de la Buna Vestire - n.n.) la 25 decembrie sunt 9 luni. Deci, de la zâmislirea Pruncului Iisus până la Nașterea Sa sunt 9 luni. Când s-a hotărât ca sărbătoarea Nașterii Domnului să fie ziua de 25 decembrie s-au numărat 8 zile și am ajuns la sărbătoarea Tăierii împrejur a Mântuitorului Iisus Hristos care coincide cu 1 ianuarie, prima zi a Anului Nou civil. (sursa: https://www.crestinortodox.ro - Preafericitul Părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)

 
Anul nou civil este creația repetată după fiecare perioadă de 365 sau 366 de zile. Teoretic, fiecare zi a anului-cerc putea să devină zi de început a anului. Data celei mai importante sărbători calendaristice nu era lăsată însă la voia întâmplării; aceasta se hotăra în funcție de sosirea echinocțiilor și a solstițiilor, de începutul sau sfârșitul ciclului vegetal sau de reproducție a unor animale domestice sau sălbatice, notează geograful și etnologul Ion Ghinoiu. (sursa: 'Sărbători și obiceiuri românești', Ion Ghinoiu, Ed. Elion, București, 2003)

În spațiul carpato-ponto-danubian se cunosc, până în prezent, trei începuturi de an: 1 ianuarie, 1 martie și 1 septembrie. Calendarul popular cuprindea însă și alte începuturi de an. Pentru a descoperi datele calendaristice vechi de celebrare a anului nou, se va elabora un important instrument de lucru, scenariul morții și renașterii timpului după 365 sau 366 de zile, la care se vor raporta apoi sărbătorile și obiceiurile calendaristice.

Modelul presupune, printre altele: existența unei perioade în care să se desfășoare ritualul complex de înnoire a timpului; sacrificiul ritual al unui animal, substitut al divinității care moare și renaște anual; pregătirea unor mâncăruri rituale; stingerea și aprinderea rituală a focurilor; practici și manifestări orgiastice; jocuri cu măști; sărbători nocturne și priveghiuri; credința întoarcerii morților printre cei vii; egalitatea supușilor cu stăpânii; strigatul peste sat; practici de fertilizare a ogoarelor, vitelor și oamenilor; prevestiri și pronosticuri, jocuri de încercarea norocului; credința deschiderii cerului la miezul nopții de An Nou; întocmirea calendarelor meteorologice; practici pentru alungarea spiritelor malefice și a morților la lăcașurile lor, potrivit sursei citate anterior.

'Marea divinitate se naște, crește, îmbătrânește și moare împreună cu timpul calendaristic pentru a renaște după 365 de zile, 366 în anii bisecți. Anul a fost imaginat ca un ciclu care avea un început și un sfârșit. La trecerea de la ciclul vechi (anul vechi) la ciclul nou (anul nou) se desfășura un spectaculos ritual care urmărea, în esență, un singur scop: renovarea simbolică a lumii. Tăierea 'săgeții' unidimensionale a timpului și obținerea unei figuri circulare numită an a devenit simbolul fundamental al stăpânirii timpului'. ('Sărbători și obiceiuri românești', 2003)

Instabilitatea timpului care moare și renaște la infinit se reflectă în caracterul ambiguu al tuturor sărbătorilor. Orice sărbătoare sezonieră era un moment negativ care marca trepte importante ale timpului, trecător pentru oameni, animale și plante, dar și un moment de voioasă fâgăduială a ordinii renăscute. În gândirea populară 'orice început, fie viață, an, treabă, drum, căsătorie, moarte, adică de trecere sau schimbare a unei stări în alta (...) reprezintă o perioadă de criză, în care lupta dintre forțele răului și binelui este inevitabilă' (Herseni, 1977, p. 261, în vol. 'Sărbători și obiceiuri românești').

Sursa> AGERPRES

Tradiții și superstiții de Anul Nou: Obiceiuri străvechi care atrag abundența și norocul în 2026

De ce se consumă pește

Preparatele din pește ocupă un loc deosebit în tradițiile culinare de Anul Nou, simbolizând evoluția și succesul. În noaptea de 31 decembrie, prezența lui pe masă este interpretată ca un semn al depășirii obstacolelor și al progresului în toate aspectele vieții. Alegerea unui pește cu solzi nu este întâmplătoare: fiecare solz este considerat un simbol al prosperității și protecției, subliniind legătura dintre consumul său și belșugul financiar în anul care urmează. Fructe rotunde: simbol al norocului, sănătății și abundenței

Fructele rotunde ocupă un loc special pe masa de Anul Nou, fiind simboluri ale prosperității, continuității și ciclurilor vieții. Merele, cu coaja roșie sau aurie, sunt asociate cu sănătatea și armonia în familie, în timp ce portocalele și mandarinele reprezintă bogăție și belșug, aducând energie pozitivă pentru anul care începe. Tradiția celor 12 boabe de struguri Strugurii reprezintă, în tradiția de Anul Nou, un simbol al norocului și succesului, iar consumul lor respectă un ritual plin de semnificație: în noaptea de Revelion, se mănâncă 12 boabe, câte una pentru fiecare lună a anului, fiecare purtând dorința de sănătate, prosperitate și împlinire atât în viața personală, cât și în cea profesională. Obiceiul reflectă credința că gesturile ritualice și simbolurile numerice din această noapte specială pot influența destinul și atrag energia pozitivă necesară pentru începutul unui an nou plin de reușite. Superstiții de Revelion Noaptea dintre ani este învăluită în numeroase credințe populare, transmise de generații. Tradiția recomandă ca ușa casei să fie deschisă la miezul nopții, pentru ca anul vechi să plece și Anul Nou să pătrundă cu noroc.

De asemenea, se consideră norocos să porți haine noi și să ai bani în buzunar, simboluri ale prosperității pentru anul care începe. În prima zi a anului, se evită cheltuielile mari și treburile casnice obișnuite, precum spălatul, călcatul sau măturatul, pentru a nu atrage sărăcia sau ghinionul.

Superstițiile recomandă totodată să nu se împrumute bani, bijuterii sau alte obiecte de valoare și să nu se consume carne de pasăre, considerată aducătoare de ghinion. În aceeași noapte, cine doarme devreme riscă să fie somnoros tot anul, iar prima persoană care trece pragul casei poate influența norocul familiei - tradițional, un bărbat care intră primul este considerat aducător de reușite. Totodată, o casă curată, cu o lumânare aprinsă pe masă, este văzută ca un mijloc de a proteja locuința de spiritele rele și de a atrage energie pozitivă pentru anul ce urmează. De ce se poartă roșu de Revelion Purtarea unui articol vestimentar sau a unui accesoriu roșu în noaptea de Revelion este una dintre cele mai răspândite tradiții. Culoarea roșu simbolizează vitalitatea, dragostea și energia pozitivă, fiind considerată un mijloc de a alunga ghinionul și influențele negative. Totodată, roșul este asociat cu protecția și norocul, aducând speranță și belșug pentru anul care începe.