Deschiderea Parcului Hanul Doctorului din Craiova, în noiembrie 2018, părea să fie începutul unei povești frumoase despre relaxare, natură și turism local. Un restaurant cu specific pescăresc, lac populat cu pești, tiroliene și alte atracții erau prezentate cu entuziasm de autoritățile de atunci. S-au făcut investiții, s-au tăiat panglici, s-au dat declarații optimiste. Astăzi, însă, imaginea acelui obiectiv este de nerecunoscut. Totul a devenit o ruină. 

În loc de un colț de natură bine îngrijit, vizitatorii găsesc o zonă abandonată, unde promisiunile s-au prăbușit odată cu grătarele ruginite și băncile rupte. Poarta de acces a dispărut, alta stă atârnată într-un colț, ca un simbol al nepăsării.

Ceea ce trebuia să fie un spațiu de poveste este acum o scenă a dezolării: personaje din basme sculptate în lemn — același lemn despre care se spunea că a fost tratat pentru a dăinui în timp — au crăpat și chiar au dispărut. Mobilierul este împrăștiat, adunat în grămezi de resturi.

În jurul lacului, mizeria a pus stăpânire. Corabia, piesă centrală a decorului tematic, este murdară, cu părți lipsă, iar pontonul, cândva promisiunea unui restaurant plutitor, pare mai degrabă o capcană pentru cei neatenți. Nimeni nu mai pare să-și amintească de ideea celor două locații pescărești sau de planurile pentru o zonă de agrement de nivel european.

Totul a fost abandonat în numele unui nou proiect, „Dracula Parc”, care există, momentan, doar în declarații.

Actuala administrație a ales să ignore total acest parc, anunțând în schimb alte noi investiții. Dar dacă lecțiile trecutului sunt ignorate, ce garanție avem că istoria nu se va repeta? Când un spațiu inaugurat cu fast ajunge, în doar câțiva ani, o umbră a ceea ce ar fi putut fi, încrederea publică se năruie. E simplu să tai panglici și să anunți proiecte. 

Și totuși, toate acestea au costat. S-au cheltuit banipentru reamenajare, pentru mobilier, pentru sculpturi, pentru tiroliene și grătare. Acum, realitatea arată, din păcate, nu doar un parc distrus, ci o lecție nespusă despre cum se risipește banul, cu ușurință, în aplauze și tăieri de panglici.