Creativitatea și pasiunea îl definesc pe chef Raul Ungureanu! Gorjeanul lucrează într-un cunoscut restaurant

 

Chef Raul Ungureanu spune că „bucătăria m-a învățat că orice lucru care nu iese cum mă aștept din prima încercare, la a 2-a sigur iese perfect!”. Acesta este și unul dintre principiile sale de viață. Raul este bucătar chef într-un faimos restaurant din orașul Cluj-Napoca și își dorește să învețe cât mai multe din tainele bucătăriei internaționale. A descoperit pasiunea pentru gătit în adolescență și a avut mereu noroc de profesori buni, care i-au îndrumat pașii. A demonstrat că are și curaj, când, în timpul ultimului an de liceu și-a asumat responsabilitatea de a se ocupa de bucătăria și restaurantul unei pensiuni din comuna Peștișani! Cu siguranță, pe viitor vom mai auzi de talentatul chef Raul!

Optimist incurabil, pasionat de tot ceea ce înseamnă gastronomie, Raul Ungureanu este originar din Gorj, mai exact din comuna Urdari și are doar 25 de ani. La Urdari și-a petrecut copilăria, iar pentru a face liceul s-a mutat la Târgu-Jiu. „Am absolvit studiile la Liceul Economic din Târgu-Jiu. Cred că aș putea povesti despre amintirile din liceu și nu numai ore în șir, dar cel mai important lucru este că datorită acestui liceu și profesorilor de aici am început să am pasiunea din ce în ce mai mare pentru Bucătărie. An cu an, din clasa a IX-a, această pasiune a crescut tot mai mult datorită profesorilor și mediului în care “lucram” cu bucătăria. Am avut noroc!”, a spus, pentru Pagina Olteniei, chef Raul Ungureanu.  

Mai jos vă invităm să citiți un interviu cu Raul și de ce nu, vă invităm să mergeți la Cluj, în Restaurantul Bujole, unde tânărul lucrează!

Reporter: Care a fost primul Dumneavoastră job ca „chef”/bucătar? Este corect să folosesc termenul chef în cazul Dumneavoastră?

Raul Ungureanu: Totul a pornit din liceu. În primul an, găteam în laboratorul de acolo, apoi în următorii ani am început practica în restaurantele și hotelurile din orașul Târgu-Jiu. De aici a început să prindă contur meseria în sine. Am început să mă numesc Bucătar pentru că lucram într-o Bucătărie cu adevărat profesională, cu oameni din domeniu, făceam lucruri mult mai dificile, respectam rețete, învățam rețete și gustam din plin din tainele bucătăriei. După ce am terminat cu practica, în vacanța de vară, îmi doream să rămân în continuare în bucătărie, așa că am fost și am întrebat ce trebuie să fac să mai primesc câteva ore de practică. Sincer, nici nu știam exact ce înseamnă termenul de “angajat”, dar am auzit doar: ok, Raul! Ești angajat și pe timpul verii, după practică până o să începi școala! Cam așa a luat naștere primul job. Nici nu știu dacă să îl numim job sau nu, nu mă gândeam la asta atunci, eu voiam doar să învăț lucruri și să capăt experiență. Apoi au început din nou orele de școală și găteam în restaurant doar în timpul orelor de practică. Vara lucram din nou și am continuat așa până în clasa a XII-a când voiam să mă axez doar pe învățătură, bac, facultate și apoi meserie. Planul a fost bun, doar că pe parcurs am întâmpinat cred că “cea mai frumoasă problemă” și nu l-am mai respectat în totalitate. Spun “cea mai frumoasă problemă” pentru că am primit o ofertă eu și cel mai bun prieten al meu, fiind și el Bucătar. Ni s-a propus să mergem să punem bazele unei bucătarii la o pensiune lângă oras. A început ca o joacă pentru noi, ne descurcam foarte bine pentru experiența pe care o aveam, și spun asta pentru că vorbeam cu oameni mult mai mari din domeniul nostru, cu experiență mai mare și spuneau că ei nu s-ar fi băgat în așa ceva. De aici am început să conștientizez ce înseamnă cu adevărat meseria de Bucătar. Pe lângă faptul că găteam, trebuia să creez un meniu, să aleg preparate, să am grijă cum mă organizez în bucătărie, să organizez bucătăria și multe alte lucruri pe care nu le știam foarte bine. Îmi era și mai greu să gestionez toată situația pentru că în spate aveam și stresul bacului, însă după ce am trecut de bacalaureat am putut să mă focusez foarte bine pe bucătărie. De aici am început să lucrez în adevăratul sens al cuvântului, să gătesc pentru fel și fel de oameni, să experimentez și să am responsabilități. Familia, prietenii, clienții mă strigau “Chef”, dar eu consideram și încă sunt de aceeași părere, că mai am de învățat. În timp am căpătat experiență și în plus de asta la actualul loc de muncă ocup funcția de “bucătar chef”, deci da, cred că se potrivește termenul.

 

Reporter: Când ați plecat din Gorj în Cluj? Cu ce preparate îi încântați pe clienții Bujole?

Raul Ungureanu: Am aproximativ 2 ani de când sunt în Cluj-Napoca. Bujole este un restaurant cu specific franțuzesc, total diferit de ceea ce făceam eu înainte. Mi-am dorit foarte mult să găsesc ceva originar din Franța în care să fie introdus ceva din Oltenia, mai exact prazul. Prazul este prezent în câteva rețete de la noi, vedetă fiind supa de praz, Vichyssoise.

Reporter: Ce vă place să gătiți? Ce vă place să mâncați?

Raul Ungureanu: De mult am avut o pasiune și o curiozitate pentru bucătăria franțuzească; de aici a venit dorința să lucrez într-un restaurant cu specific franțuzesc.  Îmi este greu să aleg ceva anume, cum v-am spus îmi place să experimentez și mereu să încerc ceva nou. Totuși, ca să răspund, am să spun că cel mai mult îmi place să gătesc steak, pentru că este un ingredient pretențios, care necesită anumite tehnici de preparare, iar timpul și temperatura de gătire sunt extrem de importante.

Reporter: Cum este omul Raul Ungureanu în afara bucătăriei restaurantului unde lucrează?

Raul Ungureanu: Foarte bună întrebarea, mulțumesc! Nu pot să zic că sunt total diferit, sunt la fel de energic, glumeț și binedispus mereu. Cred că bucătăria m-a învățat că orice lucru pe care îl stric sau nu iese cum mă aștept eu din prima încercare, la a 2-a încercare sigur iese perfect, ori foarte aproape de ce îmi doresc! Lucrul acesta mi se aplică și în viața de zi cu zi. Dacă acum stric, sau nu îmi iese așa cum îmi doresc, nu îmi fac griji pentru că pot repara, probabil și chestia asta îmi redă entuziasmul zilnic. Prietenii și colegii îmi spun că mă invidiază pentru optimismul meu, iar eu consider asta o calitate. E greu să fii supărat în preajma mea.

 

Reporter: Cu ce vă încântați invitații la cinele cu prietenii?

Raul Ungureanu: Prietenii mei se consideră foarte norocoși, pentru că la majoritatea meselor organizate sau petrecerilor mai mari, mai mici, eu sunt cel care gătește sau cel care îi inspiră în tematică. Încerc să îi surprind mereu cu lucruri noi sau feluri de mâncare mai sofisticate. Preparatul cel mai apreciat de ei a fost terina de foie gras cu măr caramelizat și sos de merișoare!

Reporter: În 2018, principala atracţie a festivalului a fost caracatiţa din piftiile pregătite de dumneavoastră. Erați bucătarul unei pensiuni din Peştişani. Cum v-a venit această idée? Ați mai preparat de atunci piftii din caracatiță?

Raul Ungureanu:  Cred că în 2014 am fost pentru prima dată la Festivalul Răciturilor din Gorj. Am fost în excursie cu școala, nu am participat pe atunci și am rămas foarte impresionat de creativitatea concurenților, credeam că le-am văzut pe toate. În 2018, când lucram la Pensiunea „La Moară”, am decis să ne înscriem și noi în concurs. Mi-am propus să ies în evidentă, să fie și ceilalți la fel de impresionați precum am fost eu la primul festival. Mi-am amintit piftiile concurenților din anii trecuți și trebuia să vin cu ceva diferit și ieșit din comun. Ideea cu piftia din caracatiță mi-a venit pe moment: inițial renunțasem la ea pentru că nu gătisem niciodată sau nu auzisem pe cineva care să încerce un asemenea preparat, ulterior mi-am zis că dacă „nu riști, nu câștigi” și așa am creat o rețetă care mi-a plăcut și am zis să concurăm cu ea. Concursul acela a avut un impact foarte mare asupra mea, atât pe plan personal,  dar și din punct de vedere profesional. Mi-am demonstrat că sunt creativ și pot găsi idei noi. Am mai făcut piftie de caracatiță apoi la diferite mese și clienții au fost plăcut surprinși.

 

Reporter: Care este cel mai „nebunesc” fel de mâncare pe care l-ați pregătit?

Raul Ungureanu: Mereu pornesc de la o rețetă de bază și simt că nu este suficient, nu îmi simt prezența în ea, încerc să îmi pun amprenta și adaug ceva care la prima vedere nu își are locul acolo. Nebunesc înseamnă multe pentru mine, dar cred că cel mai nebunesc fel de mâncare au fost coastele marinate în nutella.

Pe chef Raul și preparatele sale îi găsiți la Bujole Cluj Napoca!

Galerie foto






Vizualizări: 2,423

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste