(închide)

Cula Crăsnaru de la Groșerea, salvată de Ambulanța pentru Monumente!

 

Una dintre cele mai frumoase cule ale Olteniei este scoasă, în sfârșit, din agonie prin proiectul Ambulanța pentru Monumente. Activitatea la Cula Crăsnaru din Groșerea a început pe data de 7 august și va continua până pe 10 septembrie, când vom vedea acoperișul cel nou al clădirii așezat acolo unde trebuie, conservând toată zidăria până la următoarea intervenție. 


Cei care cunosc acest proiect, al Ambulanței, știu că asociațiile care îl coordonează și voluntarii care muncesc efectiv pe șantiere au câteva realizări deosebite la activ. Referindu-ne la județul nostru, trebuie să ne amintim de punerea în siguranță a Culei Cioabă-Chintescu de la Șiacu, în urmă cu trei ani. 
Și iată că a venit și rândul Culei Crăsnaru de la Groșerea, comuna Aninoasa. Fiind interesată de soarta acestei clădiri aparte, monument istoric, clasată pe Lista Monumentelor Istorice (GJ-II-m-A-03909), care datează din secolul al XVIII-lea, mi-a atras atenția agitația din jurul monumentului și prezența unor camionete în imediata sa apropiere. Pot să vă spun că, o dată cu pensionarea, locuiesc mai mult la Groșerea, nu departe de clădirea despre care vorbim.      
Vineri, 11 august, am urcat drumul până la culă, unde vechiul acoperiș fusese dat jos și o parte dintre noile bârne erau deja în lucru, fiind cioplite cu aceleași metode cu care au fost lucrate și cele originale, respectiv cu securea și cu barda. Un grup numeros de tineri voluntari, care era clar că își cunoșteau foarte bine rostul acolo (mi s-a întins repede o cască de protecție, doar eram pe un șantier!), își împărțeau sarcinile: Tu mergi astăzi la mortare, tu te urci cu mine la etaj - atenție la cuibul de viespi! -, voi doi lucrați la bârne ș.a.m.d.
Mi s-a spus că persoana care coordonează treburile, Carina, încă nu a ajuns, dar trebuie să vină, este la grădiniță (acolo sunt cazați cei 30 de voluntari care s-au înscris să participe la acest proiect). Căutând mai târziu pe pagina de facebook a Asociației Inima Olteniei, am aflat că pe parcursul apelului s-au strâns, de fapt, vreo 200 de cereri de la voluntari, însă nu au putut fi acceptate toate. Am făcut câteva fotografii, am discutat cu unii dintre tineri și am plecat, lăsându-i să lucreze.

Am coborât, sperând să mă întâlnesc cu Carina, ceea ce s-a și întâmplat. M-am intersectat cu camioneta Ambulanței la șosea, am rugat-o să mă ia și pe mine acolo unde avea de mers – să returneze un ceaun persoanei care în ziua anterioară le pregătise mâncarea. Pe drum, am stat de vorbă și am aflat că ea este jurnalist de profesie, dar nu mai lucrează de foarte mulți ani în acest domeniu. S-a specializat în domeniul Patrimoniului, fiind pasionată de clădirile vechi și de tot ce înseamnă cercetarea lor.

Carina Tătăran deține și o firmă de consultanță pe fonduri europene, iar de câțiva ani este președinta Asociației Inima Olteniei, ong-ul care implementează proiectul Ambulanța pentru Monumente pe zona noastră.

Asociația Monumentum și mâna întinsă patrimoniului României

De fapt, la nivel de țară, proiectul este implementat de Asociația Monumentum, al cărei președinte este arhitectul Eugen Vaida, iar Ambulanța își desfășoară activitatea în opt regiuni, care cuprind unul sau mai multe județe: Sălaj, Arad, Banat (cu județele Caraș-Severin și Timiș), Bihor, Transilvania Sud (Sibiu, Brașov și puțin din Hunedoara), Muntenia Nord (Dâmbovița, Argeș și Prahova), Moldova Nord (Suceava și Iași), Bistrița-Năsăud, Oltenia Vest (cu cele mai multe județe – Mehedinți, Gorj și Dolj). În fiecare zonă, proiectul este implementat de câte un ong.  
Arhitectul Eugen Vaida este inițiatorul acestui proiect, în cadrul căruia este susținut de fostul Prinț Charles, actualmente Regele Charles al III-lea, prin Fundația Prințului de Wales. După cum se știe, M.S. Regele Charles este un mare iubitor al monumentelor și al satelor din România. (De altfel, în 1989 acesta a publicat o carte despre rolul arhitecturii în societate și conservarea clădirilor istorice, intitulată A Vision of Britain – n.a.). Alți parteneri strategici mai sunt Dedeman și Profi, precum și Graphein, o firmă care face scanări 3D, foarte necesară în cazul monumentelor aflate într-o stare avansată de degradare.

Prioritate zero: culele și bisericile din lemn 

„Eugen spunea la un moment dat că sunt 600 de monumente în stare de colaps. Eu cred că sunt mult mai multe. Lista Monumentelor Istorice este mai scurtă decât ceea ce este în teren. Noi activăm numai pe monumente istorice, dar s-au mai făcut câteva mici excepții și s-a cerut apoi clasarea acestora în Listă, deoarece au o valoare foarte mare și merită”, precizează Carina Tătăran.
Pentru a salva și bisericile din lemn, Asociația Inima Olteniei, în parteneriat cu ong-ul „Biserici înlemnite” derulează un proiect de cercetare a acestor biserici din partea de vest a județului Gorj. „Astfel, dacă în Listă sunt trecute 100 de biserici de lemn în Gorj, noi am identificat în teren 150. Deci, necesarul de monumente care trebuie incluse în Listă este mult mai mare. În fiecare an selectăm monumentele care ni se par cele mai urgente”, mai spune Carina.
După punerea în siguranță a Culei de la Șiacu, în 2020, anul trecut Asociația Inima Olteniei s-a ocupat de Cula de la Cerneți, din Dolj, cu o intervenție mai mică, dar s-a schimbat și acolo acoperișul. 
În ceea ce privește Cula de la Groșerea, în martie, Ordinul Arhitecților din România - Filiala Oltenia, județul Gorj scria pe pagina sa de fb: „Ambulanța pentru Monumente - Oltenia Vest și-a propus să salveze una dintre cele mai valoroase cule din Oltenia care se află în prezent într-o stare avansată de degradare și care are nevoie urgentă de intervenție înainte de a o pierde definitiv. Cula Crăsnaru din Groșerea (comuna Aninoasa, județul Gorj) este un simbol al Olteniei, aflându-se pe lista tentativă UNESCO a României. A fost construită în secolul XVIII și este specială deoarece este printre singurele care păstrează acoperișul originar. 
Lucrările urmăresc completarea elementelor din stejar ale acoperișului și montarea unei învelitori în trei straturi din draniță de molid (șiță sau șindrilă – n.a.), care să protejeze construcția față de intemperii. Anterior acestor lucrări se va rezidi coronamentul degradat din cărămidă și se vor reface inclusiv arcele prăbușite. Acolo unde au apărut fisuri/fracturi, acestea vor fi rețesute în strepi, injectate cu mortare speciale non-invazive și consolidate prin montarea în rosturi a unor tije elicoidale din fibrocarbon. Alte lucrări vor viza completarea grinzilor de tavan de la ultimul nivel”.
Având în vedere amploarea lucrărilor, tot la începutul primăverii acestui an, Asociația Inima Olteniei a făcut un apel pentru strângerea de fonduri : „Și tu poți să contribui la repararea acoperișului culei Crăsnaru, iar pentru asta te vom pune la loc de cinste în galeria salvatorilor patrimoniului – HALL ROOF OF FAME ! Vom inscripționa numele tău cu ajutorul unei mici dălți pe șița pe care o vom monta pe acoperiș. Avem nevoie de 42.000€, pentru a pune acest monument în siguranță și a-i oferi șansa unei restaurări complete în viitor, după mai bine de 50 de ani de la ultimele lucrări”. 


După cum am aflat de la acești oameni extrem de hotărâți și pasionați de munca lor, acoperișul culei se reface cu elemente originale. Se folosește ce se poate, iar restul se înlocuiește. Fiind șarpantă din stejar, se va folosi tot stejar. „Avem un meșter, doi restauratori voluntari, dintre care unul în piatră - Ionuț Dobra. Se ocupă cu refacerea unei coloane de la balcon, pentru că era complet distrusă. El lucrează foarte mult în piatră și coordonează partea asta, apoi este Ștefan Vaida, fratele arh. Eugen Vaida, care se ocupă acum de partea de coronament, de zidărie, el se ocupă și de chetarea elementelor – îmbinarea elementelor originale cu cele mai noi. Avem stejar vechi pe care îl folosim pentru completare”, a precizat Carina Tătăranu. 
Din această echipă deosebită nu putea să lipsească experiența unui meșter cum este nea Toader din Albac, prezent mereu pe șantierele Ambulanței. El are o experiență de peste 60 de ani și se ocupă de partea de cioplit, tehnică pe care le-o transmite și tinerilor voluntari. 

„Întotdeauna ținem cont de dorința comunității”

De la Carina am mai aflat că prin acest proiect se urmărește și activarea comunităților: „Nu ne ducem forțat să salvăm un monument. În general, se face o prioritizare în funcție de starea în care se găsesc, de importanța lor, dar întotdeauna ținem cont de dorința comunității, dacă vin solicitările din partea oamenilor locului. Am avut multe mesaje de la oameni din comunitatea de aici. Dacă ei se implică, vor lupta și pe mai departe să o renoveze până la capăt. Noi nu facem tot. Noi le punem în siguranță, înseamnă să refaci acoperișul pentru următorii 20-30 de ani, până se va găsi o soluție de finanțare”. 
Același lucru mi l-a spus și Diana Iabrașu, voluntar, absolventă de Comunicare și Jurnalism. Este pasionată de patrimoniu și a lucrat alături de Ambulanță în mai multe locuri din țară: „Eu nu aștept de la autorități să facă aceste lucruri, eu aștept de la oamenii locului. Îmi doresc ca oamenii care trăiesc în jurul unui monument să țină la el, să pună întrebări, să se mobilizeze. Dialogul cu autoritățile trebuie să existe și este firesc să existe, dar nu e singurul care repară sau rezolvă lucrurile. Comunitățile trebuie să fie puternice, să curețe locul, să curețe iarba, să nu mai crească atâtea bălării, să nu mai arunce gunoaie. Și după aceea, fiecare gest îl ajută pe celălalt. Și e valabil pentru toate monumentele”. 

Va exista o continuare? 

După cum spun cei de la Ambulanța pentru Monumente, totul depinde și de interesul și grija comunității locale. În cazul de față, deși clădirea se află în proprietate privată și face obiectul unui litigiu de succesiune în acest moment, unul dintre proprietari (cel aflat în țară) și-a dat acordul pentru intervenția la acoperiș și la cele câteva elemente de zidărie. Autoritățile au găsit soluția cazării la grădinița din sat, iar localnicii fac cu rândul la pregătirea mâncării pentru voluntari. 
Dar mai este o clădire care așteaptă un gest de bunăvoință din partea tuturor: construcția din spatele culei a fost inițial un conac, apoi sediul școlii cu clasele I-IV din Groșerea. În prezent, nu mai are tocărie, nici pridvor, iar acoperișul stă să cadă. 
Ileana Andrițoiu, învățătoare pensionară, își aduce aminte: „Cula era amenajată ca muzeu până m-am pensionat eu, în 1990. Aveam școala cu clasele I-IV chiar în clădirea din spatele culei. Aveam grijă de muzeul din culă. Intram cu un fel de sfială. Am dus acolo lucruri care au aparținut părinților și socrilor mei: o haină albă, de dimie, a tatălui meu și niște ițari, un război de țesut de la maica, soacra mea și multe alte lucruri. Au mai adus și alți oameni și ne îngrijeam de aceste lucruri. Am dus preșuri de acasă și le-am întins în culă, în camere și pe scări. Treptele erau din scândură, nu din ciment. Se vedea foarte frumos de acolo, din pridvor (balcon) care înconjura cula la primul etaj”.
Din păcate, despre soarta acestor lucruri și obiecte aflate în muzeu nu se mai știe nimic. Neglijența autorităților, lipsa de fermitate în menținerea ordinii imediat după revoluție, ca și retrocedarea către proprietari aflați la foarte mare distanță, au făcut ca aceste clădiri de patrimoniu să se degradeze aproape iremediabil. 
Intervenția Ambulanței pentru Monumente este salutară, dar nu rezolvă totul. Dacă dorim ca locul să recapete o parte din importanța de altă dată, să poată fi inclus într-un tur al Culelor din Oltenia, este nevoie de continuarea proiectului și de menținerea constantă a interesului oamenilor locului, de responsabilizarea tuturor pentru ca aceste clădiri să nu devină o sursă de materiale de construcție pentru ignoranți și iresponsabili.


Cei care vor să doneze pentru salvarea Culei de la Groșerea, o pot face în continuare, deoarece nu s-a completat suma totală, de 42.000 euro, iar lucrările vor continua atâta timp cât există bani. Reamintim că numele lor va fi inscripționat pe o șiță de pe acoperiș. Iată și link-ul respectiv:
https://www.facebook.com/donate/562228578931007/552813230213699  

Galerie foto




Vizualizări: 970

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste