Învățământul gorjean este, de astăzi, mai sărac. Profesorul Eugen Velican, unul dintre cei mai respectați și influenți dascăli de limba și literatura română, a plecat spre infinit, lăsând în urmă nu doar o catedră goală, ci generații întregi de elevi formați sub rigoarea, pasiunea și exigența sa.

Pentru cei care l-au cunoscut, Eugen Velican nu a fost „doar” un cadru didactic. A fost Profesorul – acel model rar, aproape mitizat, despre care vorbim cu admirație sau pe care îl întâlnim doar în paginile cărților. Un intelectual autentic, cu o cultură solidă și o vocație pedagogică incontestabilă, care a dedicat o viață întreagă Cărții și formării spiritului critic.

Activitatea sa didactică s-a desfășurat în cadrul Liceului Pedagogic, ulterior Colegiul Național „Spiru Haret”, unde a format nu doar elevi, ci și viitoare cadre didactice, influențând decisiv traseul profesional al multora dintre cei care astăzi predau, la rândul lor, limba română. Lecțiile sale de morfosintaxă, interpretările literare riguroase și exegeza profundă a literaturii naționale au rămas repere de seriozitate academică și eleganță intelectuală.

Cerebral, exigent, perfecționist, uneori temut, dar profund drept și cu un suflet mare – așa îl descriu foștii elevi și colegii de cancelarie. Dincolo de aparența severă, se afla un om care credea cu tărie în educație, în disciplină și în puterea cuvântului bine așezat. Un profesor care nu făcea compromisuri, pentru că știa că adevărata performanță se clădește prin muncă, rigoare și respect față de cunoaștere.

Dispariția sa lasă un gol greu de umplut în comunitatea educațională gorjeană. Moștenirea lui Eugen Velican nu se măsoară doar în ani de activitate, ci în mințile și sufletele pe care le-a modelat, în dragostea pentru limba română pe care a sădit-o și în standardele înalte pe care le-a impus.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Sincere condoleanțe și putere familiei îndurerate.