S-a încheiat cea de-a doua ediție a Festivalului de Muzică Tradițională Brabova, eveniment organizat de Consiliul Județean Dolj. Două zile în care muzica, meșteșugurile și obiceiurile au adunat sute de oameni în jurul Culei Izvoranu Geblescu. 

Prima seară a fost dedicată muzicii populare. Pe scenă au urcat interpreți îndrăgiți, iar horele s-au legat firesc. Au dansat copiii, tinerii și au intrat în joc și bunicii.

Pentru câteva ore, timpul a părut că s-a oprit. Ca pe vremuri, cum spun bătrânele din sat. 

În a doua seară, atmosfera s-a schimbat. Muzica ușoară a adus un alt ritm, iar publicul a rămas până târziu, cântând și aplaudând fiecare artist. 

Dincolo de concerte, adevărata poveste s-a scris printre standurile amenajate în jurul culei. Acolo, satul de altădată a prins din nou viață.

Fumul ieșea de sub țesturile unde se cocea pâinea. Cei prezenți au privit cu uimire fiecare etapă, iar cei mai în vârstă și-au amintit de anii în care pâinea se făcea în fiecare casă.

La câțiva pași, meșterii își arătau priceperea. Olarii au modelat lutul cu aceeași răbdare învățată de la părinți și bunici. Opincarii au arătat cum se lucrează pielea. Cu gesturi sigure.  Astfel, vizitatorii au descoperit meserii care încă mai rezistă în fața timpului. Atelierele au fost pline aproape tot timpul. Oamenii au întrebat, au încercat, au ascultat povești.

Cula Izvoranu Geblescu a devenit, pentru două zile, o fereastră spre lumea satului românesc. Vizitatorii au descoperit nunta oltenească, șezătoarea tradițională și bucătăria cu obiecte păstrate din generație în generație.

Fiecare colț are o poveste. Fiecare obiect vorbește despre o lume simplă, dar plină de rost.

Cei care au trecut pragul festivalului au plecat cu mai mult decât fotografii. Au plecat cu amintiri. Cu gustul pâinii calde. Cu sunetul cântecelor populare încă în minte. Cu bucuria unei întâlniri autentice cu tradițiile locului.

A doua ediție a festivalului s-a încheiat, dar a lăsat în urmă aceeași convingere pe care au avut-o mulți dintre cei prezenți. Tradițiile trăiesc atât timp cât sunt împărtășite. Iar la Brabova, timp de două zile, ele au fost trăite cu adevărat.