Seara zilei de 10 decembrie a strâns un grup de prieteni, destul de numeros, pentru a fi alături de Daria Haidău la vernisajul primei sale expoziții personale, intitulată „Speranță”.

              În holul Muzeului Județean „Alexandru Ștefulescu”, înconjurați de o lumină verzuie (pe care am regăsit-o mai târziu în fundalul câtorva tablouri, dar și în rochia amfitrioanei), invitații au fost întâmpinați de zâmbetul cald al Dariei și de o muzică discretă de ambianță. Ușa închisă a sălii de expoziție ne-a stârnit tuturor curiozitatea, însă nimeni nu îndrăznea să treacă dincolo de prag, atâta timp cât încă nu se rostiseră cuvintele de început. Curatorul expoziției, graficianul Cătălin Negrea, a vorbit primul, punctând câteva lucruri despre tehnica acuarelei, folosită de autoare în realizarea celor 25 de lucrări:  „Tehnica acuarelei este o tehnică relativ simplă, dar odată ce nu folosești creion, să poți schița subiectul compoziției, și lucrezi în pensulă, a la prima, deja trebuie să o stăpânești foarte bine. În cazul Dariei, vorbim de fuziune cromatică, fuziunea petei de culoare, adică umed pe umed. Aici avem și genul acela de acuarelă în care folosim albul din foaie”.

La rândul său, Vasile Fuiorea, președintele Filialei Târgu Jiu a Uniunii Artiștilor Plastici din România a apreciat expoziția personală a Dariei Haidău ca fiind un eveniment care o propulsează pe protagonistă în rândul artiștilor profesioniști, motiv pentru care i-a și făcut propunerea de a intra în rândul membrilor UAP. Cu autoritatea celor aproape opt decenii de viață și a șase decenii de activitate în domeniul culturii și al scrisului, profesorul Ion Mocioi a făcut o scurtă incursiune în biografia Dariei Haidău, menționând că talentul acesteia se datorează, cu siguranță, tatălui. După cum se știe, Grigore Haidău este un cunoscut grafician care și-a încurajat copiii de mici să își cultive talentul artistic. Deși dispărut prematur, Cătălin Haidău, fratele Dariei, a avut totuși timp să scrie numeroase poezii înainte de a-și da viața ca erou al Revoluției din 1989. Profesorul Mocioi a mai observat că acuarela corespunde speciei literare a pastelului, depășind, totuși, puterea de expresie a acestuia: „În acuarelă percepi sufletul celui care a făcut lucrarea. Daria are un suflet mare. La fiecare tablou pe lângă care treceți să considerați că cineva vă oferă o floare. În toate aceste tablouri întâlnim sufletul, pe care dacă nu îl urmărim, înseamnă că ratăm conținutul”. 

Înainte de a ne invita în sala de expoziție, Ana Daria Haidău, vădit emoționată, ne-a mărturisit că nu a ales întâmplător luna decembrie pentru vernisajul acestor lucrări pe care le-a realizat în ultimii cinci ani: „Decembrie este luna eroilor care au murit purtând în suflet o speranță pentru o viață mai bună, plină de dragoste, de iubire, de sentimente frumoase. [...] Pe simeze sunt 25 de acuarele în care mă veți cunoaște pe mine; sunt trăirile, sentimentele pe care le-am așezat cromatic pe foaie și pe care vi le dăruiesc în această seară”. Pășind în lumea florilor de acuarelă ale Dariei, ne-am găsit în același clar-obscur de nuanță verzuie. Tablourile expuse pe șevalete erau puse în evidență de lumini bine direcționate, iar în spatele acestora, pe pereți, rulau imaginile supradimensionate ale picturilor, amplificând emoția vizitatorilor. Autorul punerii în scenă a fost un alt coleg al Dariei, actorul și profesorul Pompiliu Ciochia. Deși expoziția a fost ridicată pentru a face loc altor evenimente, lucrările vor mai fi expuse pe pereții muzeului în lunile ianuarie și februarie 2020. Ana Daria Ionescu Haidău este directoarea Liceului de Arte „Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu.

Galerie foto