La jumătatea lunii noiembrie 2008, la Mina Petrila, se întâmpla cel mai grav accident de muncă din istoria post-decembristă a Văii Jiului. La aproape o mie de metri sub pământ, într-o galerie a exploatării miniere, două explozii produse la interval de patru ore curmau viața a 13 mineri și salvatori mineri, iar alți 15 ortaci au fost răniți de suflul cumplit al deflagrațiilor. Prin grija unor oameni care au lucrat la Mina Petrila, acest tragic eveniment rămâne peste ani în memoria colectivă, într-un loc plin de semnificații și trăiri: Muzeul Salvatorului Miner, un așezământ unic în România.

Muzeul are trei săli în care sunt expuse echipamentele pe care le foloseau salvatorii mineri în intervențiile pe care le efectuau în subteran. Într-o sală sunt prezentate lămpile și mărcile minerilor, un fel de tăblițe metalice, după care se putea ști cine a intrat în subteran. Tot acolo se pot vedea echipamentele de respirat ale salvatorilor mineri, dar și fragmente de armătură metalică topite de fluxul și căldura intensă a exploziilor de gaz din subteran, unele dintre aceste piese fiind distruse complet în urma deflagrațiilor.

Impresionantă este sala special dedicată salvatorilor mineri, în care sunt prezentate portretele și căștile salvatorilor mineri, dispăruți în exploziile din subteranul Minei Petrila. Sunt 18 locuri delimitate pe un perete, dintre care 14 prezintă fotografii ale salvatorilor mineri decedați. Celelalte patru locuri sunt goale, dar sub ele sunt așezate în șir, la fel ca sub cele cu fotografii, căștile celor dispăruți. Pe fiecare cască este scris numele celui care a purtat-o, așa cum era el cunoscut de ortaci.

'Explozia din 15 noiembrie 2008 a fost o zi neagră pentru orașul Petrila și pentru întreaga Valea Jiului. A fost un accident foarte mare, cu multe pierderi de vieți omenești', spune ghidul.

O parte din istorie

„Aici avem o parte din istoria mare a Văii Jiului, care ne reprezintă, pentru că mineritul este o istorie a întregii zone. Avem aici echipamente de salvare, care au fost folosite de foștii salvatori mineri. Sunt rămășițe recuperate după explozia din anul 2008. Sunt rămășițe ale elementelor de structură și a ceea ce s-a mai putut recupera de pe galeria în care a avut loc explozia', spune Cosmina Brândeu, fiică de miner și ghid.

'Spre deosebire de alte muzee, care se află amenajate în clădiri în care au fost aduse diverse lucruri, la Petrila, aici, începând cu clădirea, totul este autentic pentru că ne aflăm în fosta stație de salvare minieră. Fiecare mină trebuia să aibă echipa ei de salvatori. Mina Petrila era foarte mare, undeva la 4.500 de angajați - prin anii 80, în epoca de aura mineritului- ea trebuia să aibă un număr ridicat de salvatori mineri, echivalat la circa 10% din numărul total de mineri', explică ghidul.

Continuarea pe: https://agerpres.ro/2025/11/13/reportaj-muzeul-salvatorului-miner---omagiul-adus-oamenilor-curajosi-din-minele-vaii-jiului--1502623

Galerie foto