Mănăstirea Oașa, oaza de liniște de pe Transalpina! Aici, tinerii îl întâlnesc pe Dumnezeu

 

Între Cer și pământ, pe marginea lacului de acumulare Oașa, Mănăstirea cu același nume este oaza de liniște de pe Transalpina, locul unde sute de tineri l-au găsit pe Dumnezeu și au început să prețuiască în alt fel viața, darul cel mai de preț. Despre Mănăstirea Oașa am aflat dintr-un reportaj difuzat la „România, te iubesc” și am decis să vedem cu ochii nostri-sau ai sufletului nostru-acest lăcaș. Este probabil una dintre cele mai izolate mănăstiri din România, dar printre cele mai căutate de credincioșii tineri, adolescenți chiar. Grației obștii din mănăstire, anual au loc aici tabere de tineret, iar cei care participă spun că află răspunsuri la întrebări și frământări la care nu aveau soluții. În acest rai pămânesc se ajunge urmând traseul minunatei Transalpina-Drumul Regelui-până la Barajul Oașa și apoi pe un drum prin pădurea de brad, aproximativ 6 km până la sfântul lăcaș de cult. Nu veți regreta orele petrecute la volan…

Frumusețea peisajelor întâlnite în orele parcurgerii Drumului Regelui sau a Transalpinei, cea mai înaltă șosea din România, te pregătesc pentru ceea ce vei vedea la Oașa. Pe Transalpina, norii cerului se unesc cu vârful munților, coamele înverzite sunt îmbrățișate de albul pur și de razele soarelui de vară; oile pasc liniștite și se plimbă agale, urmate îndeaproape de ciobanii răbdători. La Stâna Ștefanu de pe Transalpina, băcița Mărioara începe dis de dimineață să pregătească vestitu-I tocan, căci așteaptă oaspeți în fiecare zi. Nu poți trece fiecum pe lângă stână, mai ales când știi cât de bune sunt bucatele și cât de primitoare este băcița! După popasul binemeritat, călătoria spre Oașa continua pe Transalpina, printre brazii ce străjuiesc Drumul Regelui. Afinele se zăresc pe marginea șoselei, le poți culege dacă vrei sau le poți cumpăra deja culese de persoanele care petrec o parte din lunile de vară în munte. Drumul Regelui străbate patru județe: Gorj, Vâlcea, Alba și Sibiu, punctul său cel mai înalt fiind pe raza județului Gorj-Pasul Urdele-2.145 m. Se spune că Transalpina a fost prima dată construită de romani, în timpul războaielor cu dacii. Șoseaua a fost refăcută de nemți, în timpul Primului Război Mondial, mai apoi fiind din nou refăcută din ordinul Regelui Carol al II-lea în perioada 1934-1939. La inaugurarea Drumului Regelui a participat și Regele Mihai I, care era copil. După 2009 au început ultimele lucrări de modernizare a acestei șosele, pe care anual circulă sute de mii de turiști din toată Europa.

Mănăstirea Oașa, spiritualitate, credință și cultură

Drumul până la Barajul Oașa este plin de peisaje mirifice; te pregătește, după cum spuneam, pentru ce vei întâlni la mănăstire. Lacul de acumulare Oașa te lasă mut de uimire, căci simți că nu ai mai văzut și nici nu vei mai vedea asemenea întindere albastră, în care se oglindește albul norilor și în care se răcoresc razele fierbinți ale soarelui. Lacul are o suprafață de peste 410 hectare, se află la o altitudine de 1.255 m, fiind cel mai mare lac de acumulare amenajat pe râul Sebeș din județul Alba. Peisajul din jurul barajului și al lacului te lasă fără cuvinte, iar când începi să parcurgi drumul forestier spre Mănăstirea Oașa, albastrul apei te „însoțește”, căci mergi pe marginea sa. Lacul de la Barajul Oașa este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Alba. Nu am întâlnit foarte multe mașini pe acest drum forestier, dar acest lucru nu ne-a descurajat. Încet-încet, ne afundăm în pădurea de brad, iar printre copacii de pe marginea drumului se zărește luciul apei, razele soarele oglindindu-se în el. După parcurgerea celor aproximativ 6 km, ajungem la destinație: Mănăstirea Oaşa, o oază de linişte şi viaţă duhovnicească, situată pe marginea Lacului de acumulare Oașa. Viață-asta simți prima dată când pășești în curtea lăcașului: pe lângă biserica cea nouă-aflată în construcție- „mișună” zeci de muncitori și călugări, fiecare cu treabă, căci lucrările sunt în toi; prin curtea mănăstirii numeroși tineri „aleargă” de colo-colo, în liniște, cu o seninătate pe chipurile de copii, ieșită din comun. Fiecare are câte ceva de făcut: o adolescentă cu o frumoasă maramă pe cap mătură pridvorul unei săli, o alta udă florile, alți tineri îi ajută pe călugări la fân sau la spartul butucilor de lemn. Mirosul de vinete copate și al vreascurilor de brad ce ard sub plita mare dintr-o curte situată mai în spate, te îmbie. Lângă plită, mai multe tinere curăță vinetele deja coapte și le pregătesc pentru următoarea etapă din facerea conservelor pentru iarnă. Aici, tinerii și călugării pregătesc chiar și săpun cu diverse arome, tămâie, lumânări, produse din lemn sculpta și pictat etc. S-a spus despre Mănăstirea Oașa că este lăcașul preferat de tinerii din Ardeal și Oltenia, că aici elevi și studenți, deopotrivă, găsesc răspunsurile la întrebări care îi frământă. Văzându-i pe toți cum lucrează și zâmbesc întruna făcându-și treaba, vorbind cu călugării și închinându-se icoanelor din biserică, simți că la Oașa comuniunea înseamnă liniște și fericire, simți că aceia care vin aici des, vin pentru că se simt în familie!

Obște de călugări tineri, toți cu studii superioare

Părintele Teofil Părăian spunea că „mănăstirea Oașa este tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului și locul împlinirilor”, „la Oașa simți că te afli undeva la limita dintre cer și pământ, într-un loc care te copleșește cu liniște desprinsă din Rai, o pace ce îți face sufletul să vibreze, să zâmbească, să iubească”. Asta spun și tinerii care vin aici des, vin la Mănăstirea Oașa pentru a discuta cu călugării, pentru a se ruga, pentru a trăi aici câteva zile sau săptămâni. Obștea de la acest lăcaș de cult este una tânără, alcătuită din călugări care au studii superioare, oameni care ar fi reușit să aibă cariere mulțumitoare în afara mănăstirii, dar care au ales cu inima bucuroasă acest drum. „Cel ce renunță la toate pentru Dumnezeu descoperă că le primește pe toate înapoi înmiite. (…) Prin spiritualizare, întreaga realitate se îmbogățește cu noi și noi sensuri din ce în ce mai profunde. Viața în mănăstire este calea de la bătrânețe la tinerețe și de la moarte la viață!”, spune starețul Iustin de la Mănăstirea Oașa. Acesta mai scrie în minunatul volum de prezentare al mănăstirii că „este important ca fiecare călugăr să aibă și activități intelectuale și fizice. Cele fizice au rostul de a menține călugării în legătură cu concretul vieții, așa ei își dau seama ce pot și ce nu pot”. La Oașa am văzut călugări conducând un buldoexcavator, unii ajutau la zidărie, alții aduceau fânul, alții lucrau la gatere și celelalte utilaje din zona unde făceau cheresteaua pentru biserica în lucru etc. Zeci de tineri îi ajutau, împărțind bucuroși sarcinile.

Academia munților de la Oașa

Din volumul „Mănăstirea Oașa” (2013), dar și din relatările mass-media aflăm despre taberele de tineret organizate de Mănăstirea Oașa încă din 2006. Există o tabără de colinde, zeci de tineri petrecând Crăciunul aici și colindând casele localnicilor din zonă, locuințe aflate la 40 de km de lăcaș. An de an, Mănăstirea Oașa găzduiește tabere de tineret pe diverse teme, există o tabără duhovnicească vară de vară, iar tinerii care ajung aici înțeleg cu adevărat ce înseamnă prietenia, dăruirea de sine, credința.

Așezată în Valea Frumoasei, pe malul lacului de acumulare Oașa, Mănăstirea vă așteaptă să o cunoașteți, să găsiți aici liniștea Raiului, iubirea semenilor și frumusețea unor peisaje de neuitat!

Galerie foto








Vizualizări: 5,157

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste