În satul Cernătești, județul Dolj, într-o casă din paiantă cu dușumeaua originală și grinzi vechi de peste o sută de ani, timpul pare să fi rămas pe loc. Aici, Liviu Olteanu și-a împlinit un vis din copilărie. A ridicat o casă-muzeu care să adune laolaltă memoria satului și dorul după simplitatea de altădată.

„Ideea Casei-Muzeu a venit din pasiunea mea pentru vechile obiecte tradiționale. Am crescut printre ele și mi-am dorit mereu un loc care să emane căldură, un cămin mic, dar plin de liniște”, spune Liviu Olteanu. 

În tot acest demers, cel mai apropiat sprijin l-a avut din partea mamei sale, „cel mai mare critic, dar și cel mai sincer sfătuitor”.

O întoarcere în casa bunicilor

Cei care trec pragul Casei-Muzeu Liviu Olteanu spun că simt cum se întorc în copilărie. Vatra oltenească, patul cu saltea de paie, hainele tradiționale și războiul de țesut reconstituie viața de altădată a satului românesc.

„Fiecare obiect are povestea lui. Unele ascund doruri pe care poate nimeni nu le mai știe”, spune gazda.

Puțini știu însă că această casă a avut inițial o altă destinație.

„La începuturi, a fost prăvălie. Oamenii veneau aici după o zi de muncă să se cinstească cu un ciocănel de țuică sau o cană de vin. Casa s-a păstrat excelent: dușumeaua și grinzile sunt originale, geamurile la fel. Am restaurat totul cu grijă, folosind pământ galben pentru tencuială, așa cum se făcea pe vremuri”, povestește Liviu Olteanu.

O amintire vie pentru sat

Pentru locuitorii din Cernătești, casa este o parte din identitatea satului.

„Înaintașii mei au fost oameni buni și au rămas o amintire frumoasă în memoria colectivă. Poate și de aceea vizitatorii simt ceva aparte aici”, spune Liviu.

Interiorul păstrează simplitatea care îl definește pe proprietar.

„Iubesc lucrurile simple, dar adevărate. În fiecare colț am pus o parte din sufletul meu. Acolo este Raiul meu pe pământ”, completează doljeanul. 

Șezători și amintiri

Casa-muzeu nu este doar un loc de expunere, ci un spațiu viu, în care se reînvață tradițiile. Aici au loc șezători, ateliere cu copii și evenimente dedicate sărbătorilor populare.

„Îmi doresc ca generațiile tinere să înțeleagă cum trăiau oamenii de altădată, cât de puțin le trebuia pentru a fi fericiți.”

Printre obiectele cu valoare afectivă, Liviu păstrează cu grijă o vestuță din lână moștenită de la mătușa Dora.

„Ori de câte ori o văd agățată în cui, parcă o revăd pe muichița. Ce om bun a fost! Știu că mă veghează de acolo, de sus.” Nepoatele ei i-au dăruit toate covoarele țesute la război, întregind astfel colecția.

Un muzeu întreținut cu dragoste

Activitatea Casei-Muzeu se bazează pe resurse proprii, dar și pe ajutorul sătenilor.

„Au fost zile când femei bătrâne au venit la poartă și mi-au spus că au ceva pentru mine. E cea mai mare bucurie să văd că oamenii vor să contribuie”, completează gazda. 

Pentru Liviu Olteanu, casa nu este doar un muzeu, ci o declarație de iubire pentru satul de odinioară. „Are două odăi, o sală mare și vatra. Atât. Dar e suficient ca să-ți bucure sufletul. E locul meu de suflet, o oază de liniște și de amintiri curate”, după cum spune acesta. 

Casa-Muzeu Liviu Olteanu din Cernătești rămâne, așa cum spune chiar inițiatorul ei, „un muzeu al sufletului”, o punte între trecutul trăit și viitorul care merită să-și amintească.