Sâmbăta morților, ziua în care în cimitirele din Gorj sunt pomeniți cei adormiți

 

Moșii de toamnă este denumirea sub care mai este cunoscută ziua de astăzi, sâmbătă, în multe localități dn județul Gorj. Astăzi sunt pomeniți cei morți sau adormiți, astfel că zeci de cimitire din Gorj sunt pline de rudele celor plecați dintre noi, care aduc la mormânt bucate, colaci, colivă, lumânări etc. De veacuri, gorjenii, în special cei din mediul rural, mult mai credincioși și mai superstițioși decât cei din mediul urban, au privit moartea ca „pe momentul iminent al trecerii omului dintr-o lume în alta”. Moartea sau trecerea „acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de moarte” este ultimul mare eveniment din viața omului, iar odată „plecat dintre cei vii”, rudele au mai multe obligații de îndeplinit. Pomenirea celor adormiți și darea unor bucate și lucruri de pomană este una dintre ele.

Biserica Ortodoxă îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi, căci Hristos a dăruit cuvântului „adormit” înțelesul care îl asociază cu învierea. Ziua săptămânală pentru pomenirea generală a celor adormiți este sâmbăta, dar există și sâmbetele în care se celebrează Moșii de Iarnă, Toamnă și de Vară. În aceste sâmbete, în foarte multe părți ale României, credincioșii fac, la cimitir, pomenire părinților, moșilor și strămoșilor adormiți. Astăzi, în mai multe localități din județul Gorj este marcată ziua Moșilor de Toamnă sau Sâmbăta Morților, iar cimitirele vuiesc de credincioși veniți să facă parastase pentru cei adormiți. Este și un prilej de reîntâlnire a rudelor, prietenilor plecați din localitățile de origine, căci foarte mulți revin acasă atunci când trebuie să facă pomenirea morților, căci așa își arată respectul și iubirea și arată că nu i-au uitat pe cei plecați dintre noi. Slujba în care sunt pomeniți cei adormiți întru Domnul este cunoscută sub denumirea de parastas. În cadrul acestei slujbe speciale, trupul mortului, nefiind de față, este simbolizat prin colivă. Parastasul este slujba prin care noi ne alăturam, prin rugăciune, celui răposat, și ne înfățișăm lui Dumnezeu cu rugăciuni pentru ca Dumnezeu să le ierte păcatele celor/celui adormiți/adormit. Acestea se pot face ori de câte ori dorim să ne rugăm pentru cel adormit împreună cu Biserica și preotul.

Moartea este un început al vieții veșnice în Împărăția Lui Dumnezeu. Respectarea acestor tradiții arată că viii și adormiții formează încă aceeași familie, demonstrăm că avem aceeași purtare de grijă de ei, chiar dacă au trecut la cele veșnice. Cei vii fac jertfe în numele celor adormiți, sunt acte de milostenie și se numesc și parastase la biserică, pomeni. Noi, cei vii, mijlocim la Dumnezeu pentru cel adormit, ca păcatele sale să fie iertate. Jertfa noastră e plină de iubire față de cel adormit. La o pomenire pentru cel adormit, avem nevoie de colivă care simbolizează pe cel plecat dintre noi, de lumânare care închipuie credința celui adormit, vin roșu care închipuie viața, colacul mare și rotund care simbolizează credința noastră în viața de veci, deoarece cercul nu are nici început, nici sfârșit, prescurea în trei colțuri-Sfânta Treime, prescurea în patru colțuri-credința noastră în Biserică.

Tradiții păstrate de veacuri

Deși trăim într-o lume care pare a se îndepărta de Divinitate, încă se mai păstrează obiceiurile moștenite de la strămoși legate de decesul unui membru al familiei. Este mare păcat de cineva care moare fără lumină, iar rudele au obligația morală ca în Joia Mare, adică joi, înainte de Paște, să aducă la biserică lumânări care se dau aprinse de pomană pentru sufletul celui plecat fără lumină. Și acesta este un obicei care încă se păstrează. În unele sate ale județului Gorj, la Vladimir, de exemplu, se dau de pomană lumânări și în Noaptea Învierii. Mai exact, preotului i se dă lumânarea cu care va da lumină credincioșilor.  Pomana pentru morți este o obligație morală a celor rămași în viață, așa arată că l-au respectat și cinstit pe cel plecat. Prima pomană este cea din ziua înmormântării, și atunci și de fiecare data la o pomană se face colivă. Cei veniți la pomană primesc și câte un colac, pe lângă mâncare câtă voiau și băutură.  Se spune „Să fie primit!”, preotul zice „Dumnezeu să îl ierte”, se răspunde „Să-l ierte Dumnezeu!”. La 40 de zile de la înhumare, se face pomana mare, de șase săptămâni, când în absolut toate zonele Gorjului, se dă de pomană pat, masă, așternuturi, haine, încălțăminte. Se spune că, în această perioadă de 40 de zile, sufletul mortului călătorește prin toate locurile dragi. Dacă au posibilitatea, cei din familie sapă o fântână pentru sufletul celui decedat. „Ca și nunta, înmormântarea este o manifestare complexă, la care colectivitatea participă; ea este o împletire organică de elemente și forme spirituale, religioase și magice, juridice și economice, care în manifestarea lor actualizează un fenomen de largă participare a satului, întemeiat pe tradiții vechi și deprinderi sociale. (…) În satele gorjene cercetate sunt o seamă de semne ale morții: trosnirea grinzilor, căderea icoanei din cui, căderea oglinzii și spargerea ei, statul ceasului după miezul nopții, câinii care urlă și găinile care cântă cocoșește”, scria sociologul Ernest Bernea care a participat la două înmormântări în Gorjul de Nord, mai exact la Runcu în perioada interbelică.

Galerie foto






Vizualizări: 4,907

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste