Târgujianul Mihai Țucă este unul dintre tinerii pentru care cea mai mare realizare, zi de zi, este aceea că poate ajuta oamenii aflați în suferință. A ales meseria de medic și se specializează în medicina de urgență, domeniu deficitar în specialiști la noi în România, mai ales în spitalele de stat. Mihai Țucă are 23 de ani și este student al Facultății de Medicină din Craiova, în anul V și de 4 ani este voluntar al SMURD. Pe viitor va urma medicina de urgență și apoi, anestezie și terapie intensivă și va profesa în țara sa, căci nu vrea să plece în afară: „Pe viitor voi profesa în România, în mod clar. Nu plec în străinătate, când aici există oameni suferind.  Un medic bun nu este cel ce ”se aruncă cu capul înainte” la intervențiile majore, ci acela care execută în mod perfect, intervențiile minore. (…) Cred că trebuie să înțelegem că fiecare oră ”de aur” și fiecare minut ”de platină”, nu există numai în medicina de urgență”, a spus, pentru Pagina Olteniei, paramedicul voluntar Mihai Țucă. 

Reporter: Domnule Țucă, sunteți un tânăr târgujian implicat în numeroase activități menite să vă ajute să creșteți personal și profesional, dar prin ele ajutați oamenii din comunitatea în care viețuiți. Să începem cu primii ani din viața DVS: unde ați copilărit și cine v-a ajutat să puneți primele „cărămizi” la baza educației DVS?

Mihai Țucă: Am copilărit în Târgu-Jiu, într-un cartier apropiat de stația de ambulanță a județului, astfel pot spune că sunt obișnuit cu goarna sirenelor prin oraș și de semnificația acestora în viața omului.
Primele ”cărămizi” au fost șlefuite, arse și supuse presiunii clădiri acestora de către mamă, în cei 7 ani petrecuți acasă. De învățat, am învățat multe și de la toți, dar învățătoarea a fost cea care m-a învățat să învăț, mama. Bunicul mi-a sculptat principiile. De la tata știu să observ. Am fost și voi fi încheiat un absolvent clasic al școlii Gimnaziale ”Constantin Săvoiu”, în atenția sfaturilor doamnei profesoare Negrea și al liceului ”Ecaterina Teodoroiu”, într-o clasă cu profilul științele naturii, de excepție, ”dirijată” cu grijă de doamna profesoară Cantemir. Să vă spun ce zicea Iordăchescu, pentru cine înțelege: ”O, trecător, ascultă sfatul meu: Învaţă şi latina în liceu!/Căci dincolo de-a veşniciei poartă/Nu te descurci decât c-o limbă moartă.”

Reporter: Când și de ce ați ales Medicina? Cum a fost admiterea la facultate și ce rezultate ați avut în anii petrecuți până acum la Craiova?

Mihai Țucă: Eu nu sunt printre cei ce afirmă că ” medicina m-a ales pe mine” sau că ” am urmat medicina pentru că am simțit o chemare, o undă, o vibrație”. Cum să întrebi de ce ai ales medicina, când cel mai mare zâmbet ți-l schițează omul sănătos? (zâmbește n.red.) Admiterea a fost una de bun simț pentru adolescentul visător, care nu știe ce-l așteaptă după examen. ”La facultatea unde te învaţă,/Doar primii şase ani sunt grei,/Că dacă lor le-ai făcut faţă,/Te–ai şi trezit în anul trei.”

Reporter: Ați decis ce specializare veți urma pe viitor? Ce înseamnă drumul ales (cariera) pentru DVS?

Mihai Țucă: În viitor, voi urma medicina de urgență și apoi, anestezie și terapie intensivă. Da, două specializări pentru că merg ” mână-n mână” și ”merg bine”. Acest drum, în permanentă pavare, este plin de obstacole bune de traversat, pentru că la final, vei primi doza de mulțumire.

Reporter: Sunteți voluntar SMURD de câțiva ani, deja! Cum a început această frumoasă poveste?

Mihai Țucă: Da, sunt voluntar de aproximativ 4 ani. Am spus medicină de urgență, deci am țintit, deja, două instituții, ambulanța și SMURD-ul. Am căutat modurile prin care să mă implic în acestea două ca observator, inițial. Pe parcurs, am realizat că ceea ce am văzut și remarcat este și ceea ce imi doresc să urmez.

Reporter: Ce momente v-au marcat?

Mihai Țucă: Momentele memorabile în SMURD sunt cele în care tot echipajul de intervenție reușeste să-și ducă până la final, misiunea. De multe ori, există acel cineva care taie ”firul”, fără a ne întreba și pe noi dacă ne suntem de acord cu acestă situație. S-a dat solicitarea, avem un pacient inconștient ( stop cardio-respirator) la aproximativ 3 kilometri distanță. Fiind mereu echipați, în bază, am și ieșit într-un minut pe banda de circulație.  Credeți-mă, pe cuvânt, că deși anul acesta s-au 113 ani de la înființarea Ambulanței, încă mai există șoferi ce nu acordă prioritate salvării, și mă supără faptul că sunt mulți din aceștia. 113 ani... și parcă tot degeaba. Deși circulăm cu 160 km/h și ambulanța trece sensul giratoriu cu 90-100 km/h, găsești un ”deștept” care să stea cu geamurile lui negre închise, muzica la maxim și fără oglinzi la mașină, fix în calea noastră. În această cursă suntem noi, cei ce vrem să salvăm, și încă cineva sau ceva, care nu-l înțeleg ce vrea. Ajuns la caz, se urmează protocolul specific: siguranța salvatorului și a victimei, anamneză sau examen obiectiv, evaluarea victimei, tratamentul corespunzător. Deși am resuscitat, administrat șocuri, medicație intra-venoasă, oxigenoterapie și alte proceduri, timp de 50 minute, pacientul nu a fost de acord cu noi și ne-a explicat prin liniștea sa că trebuie să-l lăsăm în pace și să acceptăm situația impusă de soartă.
Dar viața ”are și bune”. Primim aceeași solicitare pentru o victimă de 80 ani. Ajunși la caz, aflăm că aceasta se înecase și aspirare deja bolul alimentar. Tensiunea era crescută, saturația oxigenului periferic scăzută, midriază, areactivitate, deja îl pierdeam. După intubare și introducerea sondei de aspirație am reușit să eliberăm căile aeriene. Pacientul și-a revenit după aproximativ 10 minute, funcțiile vitale normale, parametrii biologici normali.

Reporter: Cum se desfășoară o zi de muncă la SMURD?

Mihai Țucă: Particip la intervențiile cu elicopterul SMURD de la Craiova. O zi la SMURD începe cu faptul că te prezinți la unitate, te echipezi în uniforma roșie și aștepți semnalul. O zi de muncă la SMURD îți aduce, la finalul zilei, o satisfacție că mâinile tale au fost salvatoare de vieți.

Reporter: Acum lucrați alături de medicii de la Târgu-Jiu, orașul natal. Participați la acțiunile de salvare ale celor de la SMURD?  Cum a fost această vară? Ce ați învățat în timpul petrecut aici?

Mihai Țucă: Într-adevăr, lucrez cu medicii de pe ambulanța din Târgu-Jiu și în timpul liber la SMURD. Pot spune că în această vară au fost solicitate salvările în număr foarte mare, datorită neatenției umane și a excesului de zel.

Reporter: Ce înseamnă voluntariatul la SMURD pt. DVS și ce îi sfătuiți pe tinerii studenți la medicină: le ar fi util să se implice în astfel de activități? De ce?

Mihai Țucă: Da, să se implice în activitățile de voluntariat utile ramurei pe care și-o dorește să o urmeze. Pentru că astfel, ești aproape de miez și colectezi informațiile care-ți vor fi răspunsurile la un moment dat. 

Reporter: Sunteți tânăr, dar din tot ce ați făcut până acum se vede că aveți principii sănătoase de la care nu vă abateți.  În opinia DVS, ce înseamnă să fii un medic bun-profesionist de mare valoare?

Mihai Țucă: Un medic bun nu este cel ce ”se aruncă cu capul înainte” la intervențiile majore, ci acela care execută în mod perfect, intervențiile minore.

Reporter: Unde vă doriți să profesați pe viitor?

Mihai Țucă: În România, în mod clar. Nu plec în străinătate, când aici există oameni suferind.

Reporter: Sunteți pasionat de muzică-cântați la pian și creați muzică. Vorbiți-ne, vă rog, și despre pasiunile DVS. Cu ce vă ocupați puținul timp liber?

Mihai Țucă: De 10 ani, cânt la pian. Pot spune că este o pasiune transmisă pe cale embrionară. În restul timpului liber, sprijin Fundația pentru SMURD prin strângere de fonduri și diferite implicări în acțiunile comunitare, sunt actor în diferite filme artistice și voluntar la Crucea Roșie Română.

Reporter: Un gând pentru gorjenii care vor citi acest interviu, vă rog! Vă multumesc!

Mihai Țucă: Cred că trebuie să înțelegem că fiecare oră ”de aur” și fiecare minut ”de platină”, nu există numai în medicina de urgență.

Galerie foto