Cristian Boboc a absolvit Colegiul Tehnic Mătăsari și este elev al Liceului Tehnologic „Ion Mincu”, specializarea asistent medical generalist (n.red. Este elev la școala postliceală Ion Mincu, unitate apreciată în ceea ce privește pregătirea viitorilor asistenți medicali). Tânărul Cristian compune poezii emoționante, inspirate de durerea sau bucuriile semenilor, de viața însăși, de credința în Dumnezeu. Creațiile sale sunt foarte apreciate în mediul online, iar pentru viitor, Cristian își dorește să lanseze prima carte de poezii.

Cristian Boboc a descoperit pasiunea pentru poezie anul trecut și de atunci a compus poezii despre ce înseamnă mama pentru un copil, despre pierderea tatălui, despre iubire etc.

Fiecare poezie este scrisă cu emoție, iar creațiile sale sunt foarte apreciate în mediul online. Anul trecut, una dintre poeziile adolescentului din comuna Mătăsari a fost încrustată pe crucea unui tânăr decedat prematur. 

„Încă din adolescență am simțit dorința de a fi aproape de oameni, de a le înțelege gândurile și trăirile. Poezia a devenit pentru mine o formă de sprijin și un strigăt de ajutor pentru cei aflați în momente de slăbiciune. Nu scriu pentru faimă sau pentru reclamă, ci pentru că simt că al meu glas poate transmite emoție și adevăr. Vreau ca din comuna mea să se ridice o voce puternică, care să aducă speranță și încredere. În viitor, îmi doresc să lansez prima mea carte, intitulată „Viața fără nesfârșit”, un volum care să adune gândurile, emoțiile și reflecțiile mele despre timp, credință și omenie”, a spus tânărul originar din comuna Mătăsari.

Un mesaj plin de claritate: „Nu prețuim timpul pe care îl avem”

Cristian spune că a fost mereu sprijinit de familia sa în ceea ce privește visul său de a scrie poezie. A înțeles că oamenii nu au învățat încă să prețuiască lucrurile care contează cu adevărat, nu se bucură de ceea ce au și mereu aleargă după himere. Cristian Boboc speră ca versurile sale să atingă mințile și sufletele cititorilor, să îi facă să reflecte la ce contează în această viață. „Împreună cu familia mea am luptat, am descoperit și am mers mai departe, urmând visul cel mare al inimii mele. Sprijinit de părinți și de sora mea, am înțeles că pot să urc mai sus și că nu trebuie să mă pierd pe drum. Am așternut pe hârtie gânduri – de la poezii simple despre viață, până la versuri născute din durerea pierderii celor dragi. Știu că în sufletul fiecăruia, poemele mele lasă o urmă luminoasă, ca o pată vie de culoare. (…) Nici o zi nu se termină cu ceartă sau cu bucurie, se termină cu gândul că vor urma altele mai frumoase. Nu prețuim timpul, clipa sau momentul pe care îl avem. Vrem doar să muncim, să alergăm după bani, să dușmănim și să ne credem mai presus de alții. Uităm să mulțumim dimineața că ne trezim, că are cine să ne trezească sau că Dumnezeu ne dă putere să o facem. Remarc, prin poeziile mele, că trebuie să prețuim mai mult timpul și momentul, că nu știm niciodată când plecăm și nu ne vom mai întoarce niciodată”, a transmis Cristian Boboc.

Galerie foto