A lansat o doamnă, consilier pe educație la Cancelaria premierului Ilie Bolojan, ideea ca directorii de școli să își aleagă singuri profesorii. Că doar așa pot ei să construiască echipe performante. Sună bine. Aproape convingător, doar dacă ignori felul în care funcționează, de ani de zile, sistemul de educație din România.

Cum să dai o asemenea putere unor directori, când prea mulți dintre ei au ajuns în funcții cu sprijin politic? Cum să vorbești despre autonomie, când politica încă intră pe ușa școlii fără să bată? Da, da! 

Primul pas ar fi eliminarea partidelor din educație. Tăiați legăturile dintre funcțiile de conducere și interesele politice. Opriți numirile făcute pe criteriul "îl cunosc eu". Evident că sunt! Abia apoi putem deschide o discuție serioasă despre dreptul unui director de a-și selecta profesorii.

Altfel, ce se va întâmpla? Exact ceea ce se întâmplă și astăzi, doar că va avea acoperire legală. Vor fi preferați cei care nu pun întrebări, cei care sunt "de-ai casei", cei care au recomandarea potrivită. Profesorul care își vede de ore, își pregătește elevii și are rezultate riscă să rămână pe dinafară dacă nu face parte din cercul potrivit.

Să nu ne prefacem că nu știm cum au mers lucrurile până acum. Prea mulți profesori buni au fost trecuți cu vederea. Și încă sunt! Prea mulți au muncit ani la rând, au luat examene și au demonstrat că sunt profesioniști, în timp ce alții au fost împinși în față pentru că aveau relațiile potrivite. Asta nu înseamnă performanță. Înseamnă nedreptate.

Școala nu este proprietatea directorului. Nu este nici biroul unui partid și nici locul unde se plătesc datorii politice. Este o instituție publică. Acolo ar trebui să conteze un singur lucru.  Cât de bun ești la catedră.

Dacă vrem performanță, să începem cu adevărata reformă. Concursuri curate. directori independenți. Reguli respectate. Transparență și merit. După aceea putem discuta și despre libertatea directorului de a-și forma echipa.

Până atunci, ideea aceasta miroase mai degrabă a control decât a reformă. Pentru că, într-un sistem în care pilele și influența încă decid prea multe, puterea de a alege profesorii nu înseamnă performanță. Înseamnă doar încă o ușă deschisă pentru favoritisme. Cum care pile?