Ema Vîlceanu, talentată elevă a Școlii Gimnaziale Nr. 1 Motru: „Am învățat că muncind și perseverând putem obține tot ce ne dorim!”

 

 Ema Elena Vîlceanu este elevă la Școala Gimnazială Nr. 1 din municipiul Motru și are rezultate școlare foarte bune, promițând ca acest lucru să nu se schimbe vreodată. Fetița iubește literatura și îi place să scrie, să cânte și să deseneze, lucrările sale fiind apreciate de învățătoarea sa. În ciuda faptului că are doar 9 ani, Ema spune că și-a dat seama că muncind și perseverând, poți obține ceea ce îți dorești. „Numele meu este Ema și sunt elevă la Școala Gimnazială nr. 1 din municipiul Motru. Am venit pe lume acum nouă ani la dorința fratelui meu, umplând pentru a doua oară sufletul familiei mele de bucurie. Am ochii căprui, părul castaniu și fața ovală. Sunt ambițioasă, atentă la detalii și muncesc mult deoarece îmi doresc să devin doctoriță pediatră, chiar dacă cel mai mare hobby al meu este echitația. Sper ca atunci când voi fi adult, să am propria herghelie, unde copiii pasionați de cai, să vină oricând pentru a descoperi magia călăritului. Mă caracterizează spiritul de echipă, de coordonare și dorința de a progresa. Sunt talentată, cu unele dintre talente m-am născut, altele le-am dobândit în timp și cu ajutorul învățătoarei mele: actoria, recitatul, cântatul și desenul. Pe lângă calități am și defecte, iar principalele sunt încăpățânarea și trasul de timp. Am învățat că muncind și perseverând putem obține tot ce ne dorim. Trebuie doar să vrem!”, a spus Ema pentru Pagina Olteniei. 

Cu o imaginație bogată, dar și cu talent, Ema scrie povești și compuneri care o încântă pe învățătoarea sa și pe cei care le citesc. Își face mereu temele cu responsabilitate, învață de drag și din dorința de a afla cât mai multe lucruri. Educația primită de la părinții săi stă la baza formării caracterului; de acasă, de la ai săi a învățat că trebuie să fie un elev responsabil, căci învățând bine, o face pentru ea și pentru un viitor mai bun. 

Școlile din municipiul Motru au foarte mulți elevi talentați și vom încerca să îi promovăm, atât pe ei, cât și pe dascălii lor.

Mai jos vă prezentăm o mică istorioară scrisă de eleva Ema Vîlceanu. 

RAVEN

De Ema Vîlceanu

De când mă știu, mi-au plăcut caii și mi-am dorit să am unul. Mereu mi-am imaginat un cal negru, puțin rebel, greu de stăpânit, care să mă învețe responsabilitatea, să mă iubească și să nu mă rănească. Când am împlinit nouă ani, părinții mi-au făcut cel mai frumos cadou: m-au dus la o herghelie! Și acolo l-am zărit: era negru ca noaptea, avea o lună albă pe piept, coama îi strălucea în lumina soarelui, era puternic asemenea unui uriaș. Inima mea bătea mai tare ca niciodată!

Proprietarul hergheliei mi-a spus că Raven este singurul cal care nu vrea să fie călărit și cu greu acceptă pe cineva pe lângă el, deoarece atunci când era mânz, fusese luat de lângă părinții lui și vândut unor samsari. Fiind un spirit independent de mic, când nu îi plăcea ceva, nu era ascultător. Astfel, a schimbat foarte mulți stăpâni, nu s-a apropiat sufletește de nimeni și nici nu a lăsat pe nimeni să-l călărească. 

M-am uitat cu atât de multă dragoste la el, ceea ce nu mai simțise decât la părinții lui, încât în momentul în care m-a văzut, a venit spre mine la trap și a lăsat un genunchi în pământ și din cap, m-a invitat să-l călăresc. Plîcându-mi foarte mult caii, mi-a fost ușor să mă apropii de el și el de mine. 

-Cum e posibil așa ceva?, a întrebat, nedumerit, proprietarul. Nu a făcut niciodată asta!

-Sunt sentimente ce nu pot fi explicate în cuvinte!, am răspuns eu.

Părinții mei au observat legătura strânsă dintre mine și Raven, așa că le-a părut rău să ne despartă. Mi-au cumpărat calul, deoarece aveau încredere în prudența mea. 

Visul meu devenise realitate și eram cel mai fericit copil!” 

Galerie foto



Vizualizări: 1,716

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste