Inedit! Diavolii din pridvoarele bisericilor sau lecții de morală creștină

 

În unele pridvoare ale bisericilor și mănăstirilor din județul Gorj, unele dintre ele vechi de sute de ani, pictorii bisericești au ales să înfățișeze scene din Rai și din Iad, în pridvor. Aceste scene aveau rol pedagogic, spun preoții, căci în secolul XVIII și mai devreme, pridvorul bisericii a fost prima școală din satele gorjenești. Aici, se adunau copiii și sub îndrumarea preotului și a dascălului, învățau să citească, ascultau neobosiți poveștile părintelui și istorisirile pline de tâlc din Evanghelie. 


Pridvorul sau prispa, ca element arhitectonic al lăcaşului de cult, nu are valoare sacramentală, spun fețele bisericești, fiind un loc de trecere, plasat înaintea uşilor de intrare. Pentru a-l pune pe om în fața alegerii sau mai degrabă în fața conștientizării alegerii pe care o are de făcut în viață, aceea de a alege între bine și rău, pictorii au redat în pridvoarele lăcașelor de cult, mai ales pictorii din secolele XVII-XIX, scene din Raiul și Iadul prezentat de Sfânta Scriptutră. Astfel, pridvorul bisericii devine locul unde creștinul trebuie să aleagă Calea Mântuirii sau cea a Pierzaniei, locul deciziei. În pridvoarele multor lăcașuri de cult din județul Gorj se văd și astăzi astfle de picturi didactice-un așa numit prolog la viitoarele lecții de religie. Raiul versus Iad, binele versus rău. Astfel, în acele vremuri preotul putea preda copiilor satului despre viață, credință, despre a face bine, a își ajuta semenii, a nu îi judeca, a fi credincios etc. Într-o parte a pridvorului avem scene pictate în culori reci și închise care prezintă imagini din Iad și în cealaltă parte, culori vii și calde-imagini din Rai. Fresce asemănătoare întâlnim și la Mănăstirile Humor și Voroneț (la Voroneț avem cea mai valoroasă pictură murală din țară-scena Judecății de Apoi. Este cea mai elocventă tratare a temei apocaliptice din spațiul creștinismului răsăritean n.red.) din Bucovina, dar și în multe alte localități din România, în special, rurală. În aceste picturi apar imagini care ne îndeamnă să ne rugăm pentru cei care nu mai sunt printre noi, căci rugăciunea noastră le ușurează drumul. 

Diavoli mai mari sau mai mici

Diavolii pictați în pridvoarele lăcașurilor de cult din Gorj apar la Mănăstirea Lainici, la Tismana, la Mănăstirea Cămărășeasca din orașul Târgu-Cărbunești, la două biserici din comuna Vladimir, dintre care una este monument de patrimoniu-Biserica Cocoanei din Frasinu, la Biserica din Satul Floreșteni de lângă Cărbunești etc. Pictorii acestor lăcașuri au avut fiecare viziunea sa despre Iad și despre diavolii care îi supun la cazne pe cei păcătoși. Predomină culorile negru sau roșu cărămiziu, ochii mari și înflăcărați sau privire plină de ură etc sunt doar câteva dintre interpretările celor care au realizat picturile pridvoarelor acestor biserici. Imaginile diavolilor care se ocupă de schingiuiri stau laolaltă -mai degrabă sunt alăturate, în comparație-cu cele ale sfinţilor. Scenele, menite să bage spaima în cei care au de gând să păcătuiască, transformă aceste lăcașuri în monumente istorice deosebite.

Biserica din Floreștenii Cărbuneștiului-scene geniale

La Biserica de lemn din satul Floreșteni, localitate aparținătoate de orașul Târgu-Cărbunești, înainte să intri în lăcaș, pentru slujbă, zărești un diavol de mari dimensiuni, în partea dreaptă a pridvorului, dar și un râu de foc în care sunt arși păcătoșii. Tot aici apare și Antichristul, dar și alți draci, mai mici. Pictorul ne spune și cine va ajunge în Iad: criminalii sau vărsătorii de sânge, femeile care avortează, nevestele care înșeală, martorii mincinoși, cei care iubesc arginții mai mult ca orice altceva și alții. În partea stângă a pridvorului bisericii pierdute între dealuri apare Raiul, locul unde cei Drepți îi așteaptă pe cei care aleg Calea Mântuirii. Scena Judecăţii de Apoi este o interpretare frumoasă, plină de genialitate, fiind folosită pictura naivă. Surprinde în egală măsură păcatele, dar şi consecinţele negative ale acestuia. Aceste scene apar, în genere, la bisericile din lemn. Cioplirea lemnului a fost adusă la rang de artă de meşterii care au realizat bisericile de lemn din Gorj, spun specialiștii. Întreaga construcţie impresionează pornind de la modalitatea de îmbinare a bârnelor până la decorul stâlpilor din pridvor sau al uşilor de intrare, a ancadramentelor acestora, dar şi migala cu care au împodobit cornişele sau decorul tălpilor de temelie. Întregul decor foloseşte motive cu valoare de simbol – pomul vieţii, brâul în frânghie care înconjoară uneori biserica, imaginea şarpelui, mărul, crucea în creste. Îmbinarea bârnelor în coadă de rândunică este cea mai frecventă metodă de rezolvare practică şi decorativă a structurii de rezistenţă. Mai rar întâlnită, îmbinarea în formă de cap de cal are rolul de a contribui la monumentalitatea edificiului care este cel mai bine reprezentată de realizarea Bisericii Sf. Nicolae de la Negomir, cătun Curtişoara.

Lăcașurile de cult sunt punți între Cer și Pământ, între oameni și Dumnezeu, iar meșterii care fie le-au construit, fie le-au pictat aveau har de Divinitate. Sunt adevărate comori de patrimoniu și trebuie să avem mare grijă de ele. Avem mare nevoie să ne întoarcem cu fața spre izvoarele neamului și tradițiilor românești, să prețuim ceea ce strămoșii ne-au lăsat moștenire, să promovăm monumentele și istoria Gorjului!

Galerie foto





Vizualizări: 720

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste