Mănăstirea Turnu, „străjerul” de la poalele muntelui Cozia

 

La poalele muntelui Cozia din județul Vâlcea străjuiește un lăcaș de cult ale cărui începuturi sunt de acum secole, când în anul 1676, Mitropolitul Vaarlam al Țării Românești construia acolo o biserică din lemn. În 1932 biserica a fost mistuită de flăcări, iar în anul următor a fost refăcut. Actuala biserică are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și are în jur numeroase chili săpate în piatră.  La Mănăstirea Turnu se mai găsește și o altă biserică de piatră ridicată între anii 1897-1901 și având hramul „Schimbarea la față”.

Mănăstirea Turnu este situată într-un peisaj de poveste, la baza Muntelui Cozia și atrage vizitatorii dornici de a se îmbogăți sufletește. Denumirea mănăstirii vine de la un turn de piatră din stânca din spatele lăcașului. Piscul lui Teofil a fost construit în secolul al II-lea de romani –de legiunile romane din Castrul Arutela ale cărui ruine se pot vizita și astăzi, căci se află în Poiana Bivolari, la mica distanță de mănăstire, mai exact după actuala hidrocentrală. Viața monahală la Mănăstirea Turnu a început de acum secole, căci aici existau peșteri numai bune pentru sihăstrie. Nu se poate stabili cu exactitate cât de vechi sunt aceste peșteri, dar este posibil ca primii sihaștri să fi răspuns cu vrednicie chemării Sfântului Nicodim de la Tismana. „Dintre sihaștrii cei mai renumiți îi amintim pe Daniil duhovnicul și pe ucenicul său Misail nacealnicul ale căror chili se pot vedea și astăzi la Mănăstirea Turnu. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, cei doi au construit aici o biserică de lemn, mica, întemeind sihăstria lui Daniil și a Misail. (…) După trecerea la cele veșnice a celor doi, Varlaam, mitropolitul a înălțat la Turnu o altă biserică de piatră, de data aceasta, punând sub temelie moaștele celor doi călugări. Biserica se aflăpe o stâncă de granit și are planul simplu, după cel al Coziei Vechi”, scrie în broșura de prezentare a lăcașului, editată de Episcopia Râmnicului.

Devastarea mănăstirii în timpul războiului

În timpul războiului din 1916-1918, armatele germane au devastas multe mănăstiri din Oltenia, nici cea de la Turnu nescăpând. Într-un inventar din anul 1919 se spune că mănăstirea avea cinci clopte în greutate de 200 kg fiecare. În 1917, armatele germane le-au luat și le-au topit pentru a le folosi în război. După terminarea conflagrației mondiale, la Mănăstirea Turnu au fost aduse pe comandă alte două clopte, însă doar unul mai există astăzi. În februarie 1932 un devasator incendiu a distrus mare parte din Mănăstirea Turnu. Au ars chiliile și acoperișul din șiță al bisericii vechi, fiind refăcute în anii ce au urmat.

În prezent, la Mănăstirea Turnu vieţuiesc peste 25 de monahi, iar stareţ este protosinghelul Ioanichie Trifa.

Nu uitați: în apropierea acestei manastiri se pastreaza si astazi unele vestigii istorice renumite, care merită văzute: castrul roman ”Arutela”, stânca de piatra numita ”Masa lui Traian” si băile termale de la Bivolari – pe malul stâng al Oltului.

Galerie foto






Vizualizări: 354

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste