Astăzi, potrivit tradiției, au fost Moșii de Vară sau Sâmbăta cireșelor. Se obișnuiește să se împartă cireșe pe colac, pe felii de pâine. În localitatea doljeană Gogoșu, s-au împărțit oale cu vin și apă, colăcel, colivă, fragi, cireșe, vecinilor. 

În trecut, la sâmbetele morților se împărțeau, la cimitir, mâncăruri, colaci, grâu fiert, bucăți de carne cu pâine (când nu era post), preparate din lapte, poame, vase cu flori, la rude, vecini, etc.

„Seara, băieţii tăiau nuiele mari de tei, pentru a fi sfinţite a doua zi, de Rusalii, la biserică. Acum se aduc şi ramuri de nuc, ce se sfinţesc şi se păstrează la icoane, la fel ca salcia de Florii. Aceste ramuri se crede că sunt bune împotriva ploilor cu piatră sau ca plante de leac. Au fost alese aceste ramuri, întrucât frunzele de tei şi de nuc preînchipuie limbile de foc ce s-au pogorât peste apostoli în această zi. În zona de sud a ţării, se dă de pomană păsat/pâsat (o fiertură din porumb măcinat anume mare) sau colarez (făină fiartă în lapte îndulcit; mai nou, orez cu lapte).“

Cu ani în urmă, de Duminica Rusaliilor, gospodinele spălau picioarele vecinilor şi rudelor, mai ales copiilor, în amintirea morţilor din neamul lor, aşternând în faţa casei frunze de nuc şi iarbă.

În lumea satului tradițional se credea că în această zi spiritele morţilor devin agresive înainte de a se întoarce pe lumea cealaltă; există credinţa că, din Joia Mare până la Rusalii, ele sălăşluiesc printre cei vii. Cele mai agresive erau considerate Ielele (Vântoasele, Rusaliile sau Şoimanele) , despre care se spunea că încing hore pe câmp uri şi că îl orbesc, ologesc sau amuţesc pe cel pe care îl găsesc lucrând. De aceea, pentru a nu fi "pociţi" de Rusalii, oamenii se fereau să lucreze. Bolile provocate de iele poartă numele generic dde "luatul din căluş", întrucât se credea că pot fi vindecate prin jocul căluşarilor. Sărbătoarea Rusaliilor este marcată de practica străveche a Căluşului ritual, un joc al cetei bărbăteşti. Căluşarii sunt legaţi prin jurământ şi legi căluşereşti.

Jurământul se depune pe steagul lor special, la hotar, şi constă în făgăduinţa că vor păstra legile căluşereşti că vor juca cu dreptate şi fără supărare, că nu vor ascunde din banii primiţi. că se vor avea ca fraţii şi vor fi supuşi vătafului. Căluşul se joacă prin curţile oamenilor şi se spune că îi tămăduieşte pe cei bolnavi şi-i apără pe cei sănătoşi. Cu acest scop se mai foloseşte şi usturoi, pelin, o basma albă, fire de grâu, tămâie, sare, apă etc. Bolile de care tămăduiau se spunea că sunt de sorginte magică. Mamele îşi dădeau copiii în braţele căluşarilor pentru a fi şi ei la fel de voinici şi jucăuşi. Se credea, mai demult, că în această zi trebuie să petreci cu căluşarii; iar dacă vei dormi, să-ţi pui un cuţit sub cap, ca să nu te trezeşti pocit.

Bibliografie selectivă: Băncescu, Iuliana, Obiceiuri tradiționale din România, București, Editura Centrului Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006.

Material documentar realizat de dr. Liviu Olteanu.