Un copil care nu se plânge nu este neapărat un copil care nu are probleme. Uneori, teama, rușinea sau sentimentul de vinovăție îl fac să ascundă ceea ce i se întâmplă la școală, iar schimbările de comportament pot fi singurele semnale pe care părinții le primesc. În anul școlar 2025-2026, în județul Dolj, au fost sesizate 53 de infracțiuni în mediul școlar, dintre care 32 au fost fapte de lovire sau alte violențe. IPJ Dolj le cere părinților să fie atenți, să asculte și să nu minimalizeze problemele copiilor. Este al treilea material din campania de informare realizată de Pagina Olteniei și Craiova Forum, în parteneriat cu Inspectoratul de Poliție Județean Dolj.

Un copil care începe să refuze mersul la școală, care devine retras, își pierde brusc interesul pentru prieteni sau nu mai vorbește despre colegii săi poate încerca să transmită ceva fără să găsească neapărat cuvintele potrivite. Pentru un adult, o ceartă între elevi poate părea un episod trecător. Pentru copilul care o trăiește, însă, poate însemna teamă, rușine și zile întregi în care nu mai vrea să intre în clasă.

Uneori, părinții află despre o problemă abia după ce aceasta s-a agravat. Alteori, nu află deloc, pentru că cel mic se teme că nu va fi crezut, că va fi certat sau că intervenția adulților va înrăutăți lucrurile.

De aici pornește proiectul național „Doar pentru că nu se plânge, nu înseamnă că nu mai are nevoie de tine!”, derulat în cadrul campaniei „Tăcerea e tot violență. Vocea ta e soluția.”, prin care Inspectoratul de Poliție Județean Dolj urmărește să îi ajute pe părinți să recunoască mai devreme semnele victimizării și să înțeleagă cât de importantă este implicarea lor în viața copiilor.

Mesajul polițiștilor este simplu! Nu trebuie să aștepți ca propriul copil să vină acasă și să spună că a fost agresat pentru a te întreba dacă este bine.

53 de infracțiuni raportate în școlile din Dolj

Dincolo de discuțiile despre bullying, conflicte și comportamente agresive, există și cifre care arată dimensiunea problemei.

Potrivit datelor comunicate de IPJ Dolj, în anul școlar 2025-2026 au fost sesizate, la nivelul județului, 53 de infracțiuni în mediul școlar. Dintre acestea, 32 au fost infracțiuni de „Lovirea sau alte violențe”, prevăzute de articolul 193 din Codul penal.

Polițiștii indică drept principale cauze ale violenței conflictele spontane, apărute pe fondul lipsei de conștientizare a consecințelor comportamentelor agresive.

Cifrele se referă la infracțiunile sesizate, nu la toate situațiile de bullying, intimidare, umilire sau agresiune care pot apărea între elevi. Nu orice conflict ajunge să fie raportat autorităților, iar unele forme de violență sunt greu de observat din exterior.

Un copil poate fi jignit zilnic, exclus din grup, amenințat sau umilit în fața colegilor fără ca părinții să afle imediat. În alte cazuri, agresiunea se mută în mediul online, unde mesajele, fotografiile sau comentariile pot continua să îl urmărească și după terminarea orelor.

Tocmai de aceea, prevenirea nu se poate opri la intervenția de după un incident. Este nevoie ca adulții să observe ce se schimbă în comportamentul copiilor și să le ofere încrederea necesară pentru a vorbi.

Ce semne ar trebui să îi pună pe gânduri pe părinți

Un copil nu spune întotdeauna direct că este victima unei agresiuni. Uneori, răspunde cu „nu am nimic”, schimbă subiectul sau încearcă să evite orice discuție despre școală.

IPJ Dolj atrage atenția asupra mai multor schimbări care pot indica faptul că un elev trece printr-o situație dificilă: izolarea față de familie și prieteni, anxietatea, iritabilitatea, tristețea, refuzul de a merge la școală sau scăderea rezultatelor școlare.

Alte semnale pot fi tulburările de somn, evitarea anumitor colegi sau locuri, apariția unor leziuni pentru care copilul nu oferă explicații clare, solicitarea neobișnuită de bani ori schimbările de comportament asociate utilizării telefonului și rețelelor sociale.

Niciunul dintre aceste semne nu înseamnă automat că elevul este victima bullyingului sau a violenței. Pot exista și alte explicații. Însă atunci când schimbările sunt bruște, persistente și afectează viața de zi cu zi a copilului, ele nu trebuie ignorate.

Un părinte care observă că fiul sau fiica sa nu mai vrea să meargă la școală ar trebui să încerce să afle ce se întâmplă, fără să pornească de la acuzații. Uneori, întrebarea „S-a întâmplat ceva astăzi și ai vrea să vorbim despre asta?” poate deschide o conversație pe care copilul o amână de multă vreme.

Prima greșeală este să îi spunem că nu e mare lucru

Pentru un adult, o poreclă, o glumă răutăcioasă sau un conflict între colegi pot părea lucruri obișnuite ale copilăriei. Pentru elevul care le suportă zi de zi, însă, efectele pot fi mult mai serioase.

„Lasă că trece!”, „Așa sunt copiii!” sau „Nu îi băga în seamă!” sunt răspunsuri care pot închide o discuție exact atunci când copilul are nevoie să fie ascultat.

Polițiștii recomandă părinților să privească semnalele în ansamblu, să evite presiunile și acuzațiile și să creeze un mediu în care copilul să se simtă în siguranță pentru a povesti ce i se întâmplă.

Dacă există suspiciuni de victimizare, familia poate cere sprijinul dirigintelui, al consilierului școlar, al psihologului sau al medicului. Este important ca elevul să nu fie făcut responsabil pentru agresiunea suferită și să nu fie obligat să își confrunte singur agresorul.

Un alt aspect important este colaborarea dintre părinți și școală. Atunci când apare un incident, informațiile trebuie comunicate, situația trebuie verificată, iar copilul trebuie protejat. Tăcerea adulților sau tratarea superficială a unei sesizări pot face ca problema să continue.

Ce trebuie să facă un copil dacă este agresat sau vede un coleg în pericol

Primul pas este să ceară ajutorul unui adult de încredere. Poate fi un părinte, un profesor, dirigintele, consilierul școlar sau un alt reprezentant al unității de învățământ.

Elevii care asistă la o agresiune sunt încurajați să nu încerce să rezolve singuri conflictul prin confruntarea agresorului. Este mai important să anunțe un adult și să spună ce au văzut decât să riște să devină, la rândul lor, victime.

În situațiile în care este necesară intervenția imediată a poliției, poate fi apelat numărul unic de urgență 112.

Există și o altă cale de semnalare pe care părinții și copiii ar trebui să o cunoască: numărul 119, Telefonul Copilului, destinat raportării cazurilor de abuz, neglijare, exploatare și altor forme de violență asupra copiilor.

Important este ca elevii să înțeleagă că nu trebuie să suporte singuri o situație de agresiune și că solicitarea ajutorului nu reprezintă un motiv de rușine.

Siguranța la școală începe și acasă

Proiectul derulat de IPJ Dolj pune accent pe colaborarea dintre familie, școală și poliție. Prevenirea violenței nu poate fi lăsată exclusiv în responsabilitatea profesorilor sau a polițiștilor, după cum nici părinții nu pot presupune că toate problemele copilului vor fi observate la școală.

Un climat sigur se construiește prin comunicare constantă, atenție și intervenție atunci când apar primele semnale. Profesorii, consilierii școlari, părinții și instituțiile cu atribuții în domeniu trebuie să lucreze împreună pentru identificarea situațiilor de risc și protejarea elevilor.

Prin proiectul „Doar pentru că nu se plânge, nu înseamnă că nu mai are nevoie de tine!”, polițiștii urmăresc să schimbe și felul în care adulții privesc tăcerea copiilor. Faptul că un elev nu povestește despre o problemă nu înseamnă că aceasta nu există. Uneori, tocmai copilul care spune mereu că este bine are nevoie cel mai mult să fie întrebat dacă într-adevăr este așa.

Acesta este al treilea și ultimul material din seria de informare realizată de Pagina Olteniei și Craiova Forum, în parteneriat cu IPJ Dolj. Am vorbit despre accesul minorilor la tutun, alcool și băuturi energizante, despre riscurile implicării în traficul de droguri și, acum, despre violența din mediul școlar și responsabilitatea adulților de a observa atunci când un copil suferă.

Mesajul final al polițiștilor se adresează tuturor părinților: Ascultați-vă copiii, comunicați cu ei, puneți întrebări și cereți ajutor atunci când situația o impune. Nu așteptați să se plângă pentru a afla dacă au nevoie de voi. Uneori, cea mai importantă formă de protecție începe cu disponibilitatea de a asculta.