Biserica Potecașilor-lăcașul apărătorilor „care nu-şi ridicau căciulile înalte nici în faţa domnitorului”!

 

În comuna vâlceană Slătioara există un lăcaș de cult unic prin picture sa: Biserica Potecașilor din Viorești-ctitorită la 1782. Sub streașina bisericii ctitorii au cerut artitului să îi înfățișeze: „ctitorii s-au nemurit călări pe căluţii lor de munte, într-o adevărată cavalcadă unicat în istoria ortodoxismului. Potecaşii erau ţăranii însărcinaţi să apere graniţa, cu caii lor mici, cutreierând potecile înguste de munte. Se ştia despre ei că nu-şi ridicau căciulile înalte nici în faţa domnitorului!”, spunea Dinu Săraru. 

Biserica a fost, cel ami probabil, ctitorită de  vătafii de plai Ioan Urșanu și Ion Viorel, iar friza din registruls uperior al zidurilor exterioare din partea de sud sunt pictate 25 de personaje ale căror nume s-au păstrat. Friza Potecașilor-pictura care contribuie la unicitatea acestei bisericuțe- a fost zugrpvită cu măiestrie, fiind încadrată de două brâuri bogate în motive decorative-simbolice. Potecașii sunt toți înfățișați călare, fiind în mișcare, unul în spatele celuilalt. „De jur-împrejurul bisericuţei, sub streaşina de şindrilă, ctitorii s-au nemurit călări pe căluţii lor de munte, într-o adevărată cavalcadă unicat în istoria ortodoxismului. Prin Slătioara, la o mie şapte sute şi[...], trecea graniţa cu Austro-Ungaria. Potecaşii erau ţăranii însărcinaţi să apere graniţa, cu caii lor mici, cutreierând potecile înguste de munte care desenau vremelnica ocupaţie. Ei, potecaşii, conduşi de Vătaful de plai Urşanu, au ridicat bisericuţa. Cavalcada lor reprezenta apărarea de către ei a ţării şi, în aceeaşi vreme, apărarea mesei altarului înfăţişând credinţa creştină. Se ştia despre ei că nu-şi ridicau căciulile înalte nici în faţa domnitorului!”, spunea Dinu Săraru. În afara bisericuței din Viorești, vătaful Ioan Urșanu a zidit peste 40 de biserici, printre care și biserica de la Urșani, celebră pentru fresca din pronaos, o capodoperă care înfățișează lumea oierilor în prima reprezentare plastică a burgheziei române în formare.

 

Cine erau potecașii?

Căpitanii de plai, vătafii și potecașii-apărători ai patriei-erau oameni cu mare credință în Dumnezeu. Se spune în zonă că, în acele vremuri, dacă o localitate nu avea biserică, ei puneau mână de mână și o ridicau. De exemplu, în comuna Slătioara există 11 lăcașe de cult! Până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, zona de munte a Țării Românești era împărțită în subunități denumite „plai”. Acestea erau conduse de un căpitan și un vătaf de plai. Plăieșii sau „potecașii” erau oameni liberi care aveau în grijă paza hotarelor și ale drumurilor. Erau bărbați viteji, curajoși, care vegheau vămile, trecătorile și potecile munților, mereu călare pe caii lor mărunți și iuți, purtau căciuli înalte ca semn al demnității lor. Exact așa sunt zugrăviți și pe fresca Bisericii Potecașilor din Slătioara. „(…) Ei întruchipează acea, cum a numit-o Nicolae Iorga-istoria anonimă a miilor de țărani liberi care au ridicat cu evlavie și orgoliu salba de biserici de sub munte, din Buzău, Argeș, Mehedinți, Gorj, Vâlcea, de la începutul modernității noastre, după domnia lui Brâncoveanu și înainte de scurta ocârmuire a lui Tudor Vladimirescu”, scria academicianul Răzvan Theodorescu.

 

Surse: http://arhiepiscopiaramnicului.ro/cultural/biserica-potecasilor-din-vioresti?fbclid=IwAR27Xyg2SbDSq56lWs1nGUAWc-sCwUXMPtmKXcceM84chrs7eRQysV290U0

https://presadeturism.ro/

Galerie foto






Vizualizări: 485

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste