Toxina botulinică este folosită în mod curent în recuperarea pacienților cu afecțiuni neurologice severe, unde rolul său este strict terapeutic și esențial pentru reluarea funcțiilor motorii. În cadrul celei de-a XIV-a ediții a Școlii de Boli Rare pentru Jurnaliști, organizată la București în perioada 12–13 decembrie, s-a explicat cum această substanță contribuie direct la tratamentul spasticității apărute după accidente vasculare cerebrale sau traumatisme majore.

Invitatul care a detaliat utilizarea terapeutică a toxinei botulinice este conf. univ. dr. Marius Popescu, medic specialist în medicină fizică și de reabilitare la Spitalul Elias. Acesta a arătat că, în neurologie, substanța nu este o opțiune facultativă, ci un instrument de bază în recuperarea pacienților cu spasticitate, afecțiune apărută frecvent după accidente vasculare cerebrale sau traumatisme grave.

„Folosim toxina botulinică decontată prin program național nu doar pentru estetică ci pentru relaxarea mușchilor spastici”, a declarat Dr. Marius Popescu.

Medicul a explicat că rolul injecției nu este de a vindeca boala de fond, ci de a crea condițiile necesare pentru recuperare. Relaxarea mușchiului blocate într-o contracție permanentă oferă o perioadă limitată, dar extrem de valoroasă, în care terapia fizică poate fi eficientă.

„Aceasta blochează acetilcolina și relaxează mușchiul timp de aproximativ 4 luni timp în care noi putem lucra kinetoterapie pentru a câștiga funcționalitate”, a mai spus medicul. 

Acest interval permite mobilizarea membrului afectat, prevenirea deformărilor și reluarea unor tipare corecte de mișcare. Fără intervenția medicamentoasă, kinetoterapia devine dificilă și dureroasă, din cauza rezistenței constante a mușchilor spastici.

Un aspect central al prezentării a fost importanța anatomiei funcționale în administrarea tratamentului. Medicul a subliniat că simpla cunoaștere teoretică a mușchilor nu este suficientă, iar o injectare greșită poate duce la pierderea unor funcții utile pacientului.

„Un exemplu tehnic mulți pacienți cu AVC stau cu mâna în flexie și pronație. Pentru a corecta nu injectăm mușchii la întâmplare. Deși bicepsul este un flexor el face și supinație. Dacă injectez bicepsul risc să pierd supinația”, a avertizat Dr. Marius Popescu.

Alegerea mușchilor țintă presupune experiență clinică și o înțelegere fină a mișcării, nu doar a structurii anatomice.

„De aceea preferăm să injectăm mușchiul brahial care este flexor pur sau rotundul pronator. Trebuie să știi anatomie funcțională nu doar descriptivă”, a completat Dr. Marius Popescu.

În încheiere, medicul a atras atenția asupra accesului la acest tip de tratament. Deși toxina botulinică este decontată integral prin program național, disponibilitatea specialiștilor cu experiență diferă semnificativ de la o zonă la alta. Evaluarea pacientului și stabilirea schemei de injectare se fac în funcție de deficitul funcțional, nu de raritatea diagnosticului.

„Eu injectez de 10 ani. Există medici dar distribuția geografică e inegală. Toxina este gratuită prin program național. Problema centrelor dedicate strict bolilor rare este că e greu să susții un centru cu un număr mic de pacienți per patologie. Un medic de reabilitare se axează pe deficit care e numitorul comun indiferent de boala rară din spate”, a conchis Dr. Marius Popescu.