Din Târgu Jiu spre Timișoara și piața muncii internaționale. Interviu despre muncitorul global și criza forței de muncă din România

 

La fel ca majoritatea copiilor din Târgu Jiu, la vârsta adolescenței Alexandru Andrițoiu și-a dorit să vadă o parte din lume, să plece de acasă la facultate, iar după, peste granițele României. A fost mai întâi Timișoara, apoi Danemarca și toate țările Europei care aveau ceva de oferit unui tânăr curios și dornic de a vedea și a cunoaște oameni noi, orașe, locuri încărcate de istorie și de povești extraordinare. Succesul în profesie era un obiectiv secundar, dorindu-și mai mult să cunoască oamenii și viața. Fiecare individ are propriul său ritm de evoluție, dar până la urmă ajunge acolo unde personalitatea sa poate să se manifeste cel mai bine.
„Mi-a plăcut să ajut oamenii și să relaționez cu ei. Din această perspectivă, profesia pe care mi-am ales-o mă ajută să mă simt fericit”


Reporter: Cum ai ajuns să lucrezi în industria de Human Resources? Ți-ai dorit asta în adolescență?
Alexandru Andrițoiu: Am fost un copil care nu și-a dorit multe lucruri, mai exact nu cred că aveam noțiunea că îmi pot dori ceva. Poate îmi plăceau diverse lucruri, cum ar fi să ies în fața blocului, să mă joc cu copiii din cartier, să alerg, să sar de la înălțime să fac diverse “prostioare” cu copiii pe care îi consideram prieteni. Deci, cumva, am căutat să interacționez destul de mult cu alte persoane, mă simțeam bine în compania lor.


Rep.: Care a fost parcursul școlar? Vorbește-ne ceva despre perioada școlii în Târgu Jiu, orașul tău natal.
Alex Andrițoiu: Am urmat clasele I-IV la Școala generală nr. 4, actualmente „Alexandru Ștefulescu”, după care am continuat la Școala generală nr. 8, acum „Constantin Săvoiu”, iar liceul l-am terminat la Economic, deși eu voiam să continui cu colegii mei la Tudor, însă bunicul meu a insistat să îi urmez calea în zona de economie. Țin minte că nu mi-a plăcut schimbarea și am fost mult timp dezamăgit .

Rep.: Ce a urmat după liceu?
Alex Andrițoiu: Am ajuns în Timișoara pentru a mă înscrie la FEAA – Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor, un parcurs logic după terminarea liceului. Din nou, eu nu mi-am dorit neapărat asta, dar în lipsa unei viziuni proprii am fost împins de dorințele familiei. În paralel, din clasa a IX-a, am început să fiu foarte atras de jocurile pe calculator – bineînțeles cele care aduceau laolaltă multă lume. MMORPG (cunoscătorii știu de la ce vine prescurtarea) și jocuri în rețea – eram mai tot timpul în internet-caffe-urile din oraș. Bineînțeles, am continuat obișnuința și am dus acest comportament cu mine, continuând să mă joc în Timișoara în aceleași internet-caffe-uri din oraș cu prieteni cunoscuți virtual – așa ca nu mi-a fost prea dificil să îmi fac prieteni noi.

Rep.: Și totuși, cum te-ai descurcat la facultate?
Alex Andrițoiu: Aici am un regret, printre puținele de altfel. Faptul că nu am luat în serios cursurile de la facultate. În anul II am renunțat să mai merg la facultate pentru că am avut impresia că nu mă ajută să câștig prea mulți bani (asta vedeam în jur). Nu i-am prea înțeles scopul atunci. Așa că m-am angajat la o televiziune locală ca editor de imagine, după care am lucrat și într-un club ca Visual Artist (făceam proiecții live). A fost o perioadă foarte frumoasă, pentru că făceam exact ce voiam și nu ce îți transmitea societatea să faci. După trei-patru ani am început să îmi dau seama că nu este neapărat cel mai bun mod de a-ți trăi viața, așa că am mers frumos și mi-am terminat facultatea, cu coada între picioare, realizând că am greșit abandonând-o.
După, m-am angajat la o corporație din India cu prezență globală care încă are un birou în Timișoara, a fost o experiență foarte frumoasă pentru că am văzut ce fac alte companii din lume și m-a făcut să îmi doresc și eu mai mult de la mine. Așa că am plecat să îmi continui studiile în Danemarca.

Rep.: Cum a fost experiența daneză?
Alex Andrițoiu: A fost și grea și frumoasă în același timp – poate dacă nu mi-ar fi fost așa greu la început, nu aș fi înțeles prin ce trec anumiți oameni, care poate nu au aceleași posibilități ca cei născuți în țara respectivă. Mai exact, în timp ce făceam un Master în Internațional Business și Marketing la University of Southern Denmark îmi căutam un loc de muncă pentru a putea supraviețui. Iar Odense fiind un oraș mic, deși toată lumea vorbea engleză, nu am reușit timp de șase luni de zile să îmi găsesc un loc de muncă. În afară de împărțit ziare cu bicicleta timp de două ore pe zi, prin vânt și ploaie. Și cum în Danemarca este mai tot timpul vânt și ploaie, vă dați seama ce plăcut a fost. Norocul meu a fost Ivona, o fată tot din Târgu Jiu, care mi-a făcut lipeala pentru o poziție de spălător de vase unde puteam să îmi fac norma de lucru de 12 ore pe săptămână, pentru a putea să intru în sistemul danez de SU (un fel de alocație de student). Am fost cel mai fericit că am șansa să spăl vase câte opt ore pe zi și să nu mă mai plouă.

Rep.: Cât timp a durat masterul?
Alex Andrițoiu: Doi ani de zile, însă l-am terminat mai devreme deoarece am vrut să mă mut în Copenhaga mai repede.


Rep.: Ce sperai să faci sau să găsești acolo?
Alex Andrițoiu: Danemarca este o țară mică, cu aproape șase milioane de locuitori, iar Copenhaga strânge o populație de 800.000 de locuitori. Majoritatea oportunităților sunt în capitală pentru un internațional și, luând în considerare și experiența negativă trăită în Odense, unde am reușit foarte greu să îmi găsesc un loc de muncă, m-a făcut să nu stau prea mult pe gânduri.

Rep.: Știu că ai călătorit mult. Ce te-a impresionat în mod special în drumurile tale?
Alex Andrițoiu: Da, faptul că puteam să lucrez part-time și să câștig destul de mult încât să îmi asigur cheltuielile de bază m-a ajutat să îmi folosesc timpul liber pentru a călători. Mai exact, aproape în fiecare lună luam avionul și mergeam într-o altă țară. Am făcut asta vreo doi ani de zile, după care am realizat că începeam să mă plictisesc să fiu așa des plecat. Ce m-a impresionat? Cred că cel mai mult mi-a plăcut faptul că populația din țările care au avut un parcurs mai norocos decât noi, adică cele prin care nu a trecut comunismul, nu judecă așa mult pe cei de lângă ei sau, dacă o fac, nu arată așa mult lucrul acesta. Simt un nivel ridicat de răutate și multe elemente negative în comportamentul poporului român, un lucru pe care nu l-am simțit nicăieri pe unde am călătorit. În Danemarca am simțit grija cu care statul danez îmbrățișează fiecare persoană care trăiește acolo, un lucru remarcabil care poate nu mai este întâlnit decât în celelalte țări nordice.


Rep.: Înainte de activitatea pe care o desfășori acum, ce ai mai lucrat?
Alex Andrițoiu: În Danemarca am lucrat în start-up-uri și cu un fond de investiții în Copenhaga. După care m-am întors în țară.

Rep.: De ce nu ai rămas în Danemarca? Atâția tineri își doresc să se mute în străinătate și să lucreze acolo, știind că se câștigă mult mai bine.
Alex Andrițoiu: Majoritatea prietenilor și a persoanelor care mă cunosc de puțin timp mă întreabă același lucru, și înțeleg de unde vine nedumerirea aceasta. De ce ai pleca dintr-o țară plasată pe primele locuri la nivel global în majoritatea topurilor? M-am întors pentru că aveam un gol în suflet pe care nu l-am putut “umple” nici cu frumusețile locale, nici cu sistemul fără erori al danezilor, nici cu faptul că puteam călători oriunde fără prea mult deranj. Faptul că suntem un popor latin ne face să căutam să trăim într-o comunitate mai strânsă și cu interacțiuni mai dese între noi, un lucru care îmi lipsea în Danemarca – unde, deși aveam câțiva prieteni, nu mă simțeam neapărat integrat în societate. După ce m-am întors, acel sentiment de gol mi-a dispărut complet. Posibil ca familia, prietenii să aibă un rol mult mai important în viața noastră decât tindem să credem când suntem mai tineri.


Rep.: Cum ai caracteriza activitatea pe care o desfășori acum și care este specificul acesteia?
Alex Andrițoiu: Activitatea care îmi ocupă mai tot timpul acum îmbină partea de recrutare de personal și zona de imigrări. Mai exact, ajutăm angajatorii români să își salveze afacerile de la colaps. Și nu exagerez când folosesc acest termen pentru că, în momentul de față, piața muncii din România se situează într-o criză profundă de personal, calificat sau necalificat.


Rep.: Cu ce probleme se confruntă, mai exact, angajatorii români?
Alex Andrițoiu: Faptul că angajatorii nu se pot baza mai mult de câteva luni, poate săptămâni, în unele cazuri, pe aceleași persoane pe care le-au angajat astăzi, creează foarte mult disconfort în ducerea la capăt a anumitor proiecte pe care le desfășoară respectiva firmă. În loc să privim înainte cum să dezvoltăm afacerile locale și să întrăm pe piețele europene sau globale cu produsele noastre, angajatorii își petrec foarte mult timp încercând să găsească soluții pentru a își duce la bun sfârșit ce au început.
Majoritatea industriilor din România au această problemă, iar acest lucru afectează foarte mult puterea de creștere a economiei țării noastre.


Rep.: Cu ce probleme se confruntă firmele de recrutare în momentul de față?
Alex Andrițoiu: Ca industrie și firmă ne confruntăm cu incapacitatea statului român de a susține acest import de forță de muncă străină. Mai exact, anul acesta au anunțat că 100.000 de avize de muncă pot fi emise pentru muncitori din țările terțe Uniunii Europene, însă sistemul curent de obținere a vizelor este funcțional la un număr de aproximativ 25.000 de avize pe an. S-au creat niște cozi de așteptare de până la opt - nouă luni de zile în anumite ambasade. Este inacceptabil acest lucru, deoarece angajatorul român are nevoie astăzi, mâine de acești oameni nu peste un an de zile.


Rep.: Cum este să lucrezi cu instituțiile publice din România față de Danemarca?
Alex Andrițoiu: Nu cred că există termen de comparație între cele două. În clasamente, cred că suntem la doi poli opuși ca distanță. În Danemarca nu ajungi la nicio instituție a statului în mod fizic, pentru că se ocupă ei să nu fie nevoie, iar în România este o bătaie pe viață și pe moarte pentru a depune un dosar la Inspectoratul de Imigrări.

Rep.: În Gorj ai adus muncitori?
Alex Andrițoiu: Încă nu, am avut discuții cu doi angajatori însă nu s-au concretizat încă. Deși firma  are prezență la nivel național, din păcate/sau fericire pentru angajatorii din Gorj încă nu este o cerere așa mare la noi acasă.


Rep.: Câți muncitori ați recrutat la nivel de țară?
Alex Andrițoiu: Chiar nu am calculat, dar posibil să fie peste 500 de persoane până acum și ne așteptăm să recrutăm în jur de 1000 anul acesta.


Rep.: Cum intenționezi să îți dezvolți firma în perioada următoare și ce te vezi făcând peste cinci ani? Vei fi în aceeași industrie?
Alex Andrițoiu: Am o strategie interesantă de a inova piața locală de recrutare, însă nu o pot dezvălui, deoarece încă lucrăm la dezvoltarea ei. Următorii cinci ani de zile o să fie destul de dificili, deoarece o să avem multe contracții ale piețelor globale și ale lanțurilor de producție și transport, iar piața muncii o să fie și ea afectată în diverse moduri. Până în 2025 ne dorim să devenim cea mai mare firmă de recrutare de personal străin din vestul țării, poate în top 5 la nivel național. Însă este mult de muncă până acolo.


Rep.: Mulțumim, Alex Andrițoiu și îți dorim mult succes!

Galerie foto




Vizualizări: 581

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste