La pas prin Bucovina: Gura Humorului - locul unde meșteșugurile tradiționale sunt la loc de cinste!

 

Știu că multă lume preferă mașina atunci când pleacă în concediu. Este mai comod, te deplasezi rapid în multe locuri, oprești unde vrei. Apare, totuși, un dezavantaj: chiar dacă te cazezi undeva, tot cu mașina ești tentat să pleci la plimbare. Astfel, pierzi multe alte oportunități: plăcerea de a merge pe jos, de a vedea pe îndelete împrejurimile, de a sta de vorbă cu oamenii, de a le observa obiceiurile, vorba, felul de a fi. Și până la urmă, la ce bun o vacanță în care ai mers doar pe asfalt, cu ochii pe ceas și pe hartă!

Așa că am renunțat la mașină, am ajuns în Gura Humorului cu varianta „drum de fier” și ne-am cazat la Perla Bucovinei. Nu aș vrea să nedreptățesc alte pensiuni din zonă, așa că cei interesați pot alege dintr-o paletă foarte largă. Sunt locuri de cazare suficiente, se construiește continuu și condițiile sunt foarte bune, pentru toate gusturile și pretențiile. În ceea ce privește transportul pe calea ferată, am de făcut o observație. Până la Simeria este așa cum îl știm cu toții în partea asta de țară - greoi, cu o infrastructură totalmente depășită, cu întârzieri mai mici sau mai mari. După Simeria, condițiile se schimbă brusc. Datorită finalizării unui proiect cu finanțare europeană, pășești în secolul XXI al călătoriilor pe calea ferată. Terasamentul a fost înlocuit, condițiile de transport sunt sigure, se circulă cu viteză normală (suportă chiar 160 de km/oră!). M-am interesat și am aflat că prin acest proiect s-a modernizat linia de cale ferată între Simeria și Brașov, precum și gările de pe traseu, care arată ca niște spații civilizate, nu ca niște adăposturi pentru oamenii străzii.

Meșteșugari și comercianți

Revenind la Gura Humorului și la oamenii săi, cred că este unul dintre centrele care a conservat cel mai bine meșteșugurile tradiționale. Așezată strategic în preajma Voronețului, aleea care duce spre mănăstire este înțesată de oferta produselor locale, printre care se amestecă și alte mărfuri ce se pot găsi oriunde în emisfera nordică a pământului, din China până în Portugalia. Mi-a atras atenția în special colecția de ii din două magazine. Există cele vechi, cusute pe pânză țesută în casă, purtate, dar încă extraordinar de frumoase, apoi cele noi, de asemenea cusute manual, cu motivele tradiționale, precum și cele realizate la mașină. Pe acestea din urmă le recunoști ușor, întorcând pânza pe dos, unde lucrătura este susținută pe un fel de hârtie. După cum bănuiți, prețurile sunt la extreme, ajungând la câteva mii de lei pentru cele autentice. „Rochia de mireasă a colecției” este o cămașă bărbătească, puțin uzată la gât, dar cusută cu mărgele. Ghiciți prețul? 4000 de lei.

Amestecați cu evreii veniți în zonă în timpul stăpânirii austriece, experți ai comerțului și meșteșugurilor, unii locuitori ai Țării de Sus a Moldovei au învățat ceva marketing de la aceștia. Se vede pe aceeași alee care duce la Mănăstirea Voroneț, unde unul dintre „expozanți” te invită în „Odaia bunicii”, cu fel și fel de replici verificate în timp. Produsele achiziționate se pot personaliza pe loc, dar, atenție, prețurile sunt mai mari decât cele similare care se vând în apropiere de Mănăstirea Humorului. Înțelegem că totul ține de cerere și ofertă. Chiar și o plimbare cu trăsura este un lux. Pierzând din vedere că cererea turiștilor a scăzut la o treime, un posesor de trăsură cere pentru un drum de un kilometru și jumătate, dus-întors, 50 de lei. Un taxi ne-ar fi luat la jumătate. Preferăm mersul pe jos până la Sihăstria Cuviosului Daniil Sihastrul, aflată într-un peisaj de poveste și unde se nevoiesc trei măicuțe și un stareț. Privită în ansamblu, Bucovina înseamnă ouă încondeiate, cojocele de miel, velințe vopsite în fel și fel de culori, ochi albaștri de copil inocent, dar mai înseamnă și legende, povești cu Dragoș descălecătorul, alte amintiri dureroase ale istoriei, inimi rupte în două de o parte și de alta a Nistrului sau a unor granițe de imperii, deportări și strămutări în masă. Cu toate astea, bucovineanul rămâne un om tolerant, harnic și priceput la multe meșteșuguri. Dovadă stau casele vopsite îngrijit, în alb și vișiniu sau îmbrăcate în scânduri de lemn sau draniță (șindrilă). Marile drame ale istoriei au fost uitate. O placă de marmură amplasată pe zidul gării din Gura Humorului dă, însă, mărturie că într-una din zilele anului 1941, din acest loc au fost îmbarcați în trenuri 3000 de locuitori evrei, pentru a fi deportați în Transnistria. Putem completa cu imaginația dramele atâtor familii care au fost dezrădăcinate, pierzându-se printre străini.

Sport și aventură

La capitolul petrecere a timpului liber (leisure, cum ar spune englezul), găsești suficiente variante, începând de la Complexul Ariniș din parcul cu același nume, cu piscină, tiroliană, terase etc., până la escaladare pârtia de schi, direct sau prin pădure. Există și telescaun, dar nu funcționează acum, pentru că se află în lucru un turn de observație la extremitatea de sus, de acolo de unde se vede o panoramă superbă a orașului Gura Humorului. Evident, zona este foarte căutată în timpul iernii. La baza pârtiei se află mai multe terase și o parcare de câteva sute de locuri, neîncăpătoare în vremuri normale. Acum erau doar trei-patru mașini. Veneau amatorii de plimbări cu ATV-ul. Noi am ajuns cu o căruță „de ocazie”, trasă de calul Radu. Ne-a însoțit Saveta, o cățelușă care nu se desparte de Radu și de care acesta ascultă mai ceva decât de stăpân. Atâta timp cât ea stă în fața căruței, calul nu face niciun pas. Împreună cu alți câțiva posesori de atelaje, stăpânul lui Radu mergea să plimbe mai mulți turiști la stânele din zonă. Deci, încă o variantă de petrecere a timpului pentru orășenii dornici de minunății ale naturii.

Mănăstirea Humor

La doar șapte kilometri de Gura Humorului se află Mănăstirea Humorului, lăcaș de rugăciune, monument istoric, situată în satul cu același nume. Depărtarea de centru o face mai puțin căutată de turiști, deși frumusețea picturii exterioare este la înălțimea Voronețului. De altfel, face parte din aceeași listă a patrimoniului UNESCO, alături de bisericile de la Arbore, Probota, Moldovița, Sucevița, Pătrăuți și „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, care alcătuiesc grupul bisericilor moldave pictate. A fost ridicată de marele logofăt Toader Bubuiog, în timpul domniei lui Petru Rareș, în secolul al XVI-lea. Specificul picturii în frescă de la Humor este preponderența cromatică a roșului. Potrivit unui mare specialist al artei bizantine, Paul Henry, aici se întâlnește „o unitate desăvârșită între pictură, arhitectură și acustică”. Interesante sunt scenele care zugrăvesc asediul Constantinopolului, de pe peretele de sud. Expus intemperiilor, peretele nordic este cel mai șters. La intrarea în curtea mănăstirii, privirea îți este atrasă de turnul clopotniță, în care poți avea acces pe o îngustă scară exterioară. Priveliștea înconjurătoare care se oferă ochiului este absolut fabuloasă, ca de altfel întregul ținut al Bucovinei! După cum spuneam, drumul către intrarea în mănăstire este străjuit de tarabele meșterilor locali, care îți oferă ouă încondeiate, velințe, cergi din lână în culori naturale, toate la prețuri mai mici decât la Voroneț. Și parcă mai puține produse fără identitate.

Căutând pe harta Bucovinei locuri de vizitat, îți dai seama că trebuie să îți rezervi mai mult de câteva zile pentru a pătrunde mai bine în sufletul acestui ținut, scăldat în frumusețe. Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Cetatea de Scaun a Sucevei, Putna, centrul de ceramică de la Marginea, muzeele ouălor încondeiate, mocănița Huțulca sunt nume cu o rezonanță care te îndeamnă să revii. Văzută vara sau iarna, Bucovina îți rămâne în suflet pentru totdeauna!

           

Galerie foto







Vizualizări: 156

Trimite pe WhatsApp

Citește și:

Călător în Oltenia

Olteni de poveste